Suntem prezenți și pe

Editorial

Toamna se numără păcătoșii politici. Partidele din Caraș-Severin au scos cartonașele roșii

Publicat cu

pe

Toamna își intră încet, încet în drepturi, chiar dacă în timpul zilei încă avem temperaturi aproape de pragul caniculei. O fi ăsta un semn al încingerii spectrului politic cărășean? Pentru că, nu-i așa, ne așteaptă o toamnă lungă plină de confruntări care mai de care mai caraghioase și aici nu mă refer strict la lupta politică din campania electorală pentru alegerea președintelui dintre partidele combatante. Ci la lupta din interiorul acestora, pentru că a devenit o chestiune cât se poate de „normală” ca în interiorul partidelor să se plătească polițe. Asta în condițiile în care mesajul public este de UNITATE. Nu prea înțelegem ce fel de unitate, poate vreo unitate de măsură ce cuantifică gradul de pedepsire a celor indisciplinați.

Disputele din ultima perioadă din cele două partide mari ce au pretenții electorale serioase, PSD și PNL, par mai degrabă o luptă interioară pentru consolidarea liderilor ce le conduc. Se plătesc încă polițe, chiar dacă nu mai este mult timp până la campania electorală pentru alegerea președintelui României. În mod firesc, cele două combatante ar trebui să-și canalizeze energiile pentru a găsi un mod cât mai eficient de a se combate una pe cealaltă. Însă, după cum decurg ostilitățile, cele două combatante sunt încă la stadiul de curățenie în propria ogradă. Nu că asta ar fi ceva rău, în sensul în care această curățenie s-ar face pe criterii de performanță și într-un mod cât mai obiectiv. Încă de prin primăvară, PNL a ținut morțiș să se lepede de incomozi. Și nu oricum, ci așteptând și un moment prielnic pentru a se încadra în statut. Și cum putea pica mai bine să fie luată decizia decât după un scrutin electoral? Mai ales după alegerile europarlamentare, când un primar este oarecum legat de mâini, în special în mediul urban. Numai că celor care au anticipat rezultate proaste în două orașe conduse de liberali, Moldova Nouă și Caransebeș, le-a dat cu virgulă. Doar un edil, cel din Moldova Nouă, a căzut în această capcană. Cel de la Caransebeș, mai puțin coleric și mult mai calculat, n-a intrat în jocul conducerii PNL Caraș-Severin. Numai că „băieții” l-au lucrat dintr-o altă perspectivă. Rezultatul, unul relativ bun, a fost atribuit organizației locale PNL Caransebeș, primarul Borcean neavând niciun merit, în opinia analiștilor ce-și pierd constant memoria… telefonului. Ce-i drept, Borcean a fost „acoperit” de statut și n-a putut fi exclus odată cu edilul de la malul Dunării, camaradul său Torma.

La Moldova Nouă le-a fost mai ușor și, probabil, cei care au „planificat” eșecul lui Torma s-au uitat puțin și pe datele sociologice de la alegerile anterioare de acest gen. Vrem, nu vrem, Moldova Nouă este un oraș roșu când vine vorba de alegeri, altele decât cele locale. Teoretic, Torma nu avea nicio șansă să se salveze. Lipsa sprijinului guvernamental pentru edilul de la malul Dunării, bugetul insuficient pentru a realiza investiții notabile, plus o atitudine uneori grobiană a lui Torma au fost ingredientele insucesului. Dacă mai adăugăm și proasta relație cu o parte din conducerea PNL județean, nicio luminiță nu-l mai putea salva pe Torma.

Gurile rele spun că și primarul Reșiței ar fi fost inclus în această strategie. Numai că municipiul de pe Bârzava este condus cu succes de primarul Popa. Este, probabil, singurul oraș din Caraș-Severin unde managementul administrativ este unul de succes și Reșița este într-o continuă schimbare. Una în bine, evident. Un simplu îndemn pe rețelele sociale al edilului Popa era suficient.

Cele relatate mai sus vin în contextul în care președintele PNL Caraș-Severin, Marcel Vela, își dorește președinția Consiliului Județean. Și nu pentru vreun apropiat, ci pentru sine însuși. Ori alegerile locale sunt cu totul diferite față de cele europarlamentare. Torma, cu puțin noroc, spre exemplu, putea aduce voturi importante în economia alegerilor pentru șefia CJ CS. La fel și Borcean. La fel și Nelu Popa.

Dar lucrurile nu par a fi așa grave pentru Marcel Vela. Alegerile greșite pe care le face în materie de management politic la nivelul organizației județene a PNL par a fi suplinite de buna sa prietenă, Luminița Jivan. Ce, nu știți cine e Luminița? Președinta PSD CS. Cea care a venit pe un cal alb și ne-a scăpat de eternul Mocioalcă și cea care ne promite în fiecare zi laptele și mierea pe rețelele sociale. Ea și acoliții săi. Bine, majoritatea postărilor sunt agramate că, deh, nu e prea bine să-ți depășești șeful, recte Dăncilă. Viorica Dăncilă. Lăsând gluma la o parte, pesedeul cărășean e și el într-o continuă schimbare. De cadre. Doar organizația a fost condusă mai bine de un deceniu de Mocio. Și olteanul naturalizat gugulan și-a cam lăsat amprenta prin instituțiile publice. Iar unii știu foarte bine că fie roata cât de pătrată, ea tot se mai întoarce o dată. Plus că nu e bine să uiți cine te-a scos din anonimat. De cei care mai au o urmă din aceste repere „morale” Lumi trebuie să se descotorosească imediat. Mai ales că unii o contestau în momentul în care râvnea la funcția celui care a hrănit-o la piept și a scos-o din anonimat. O parte din ei mai pot schimba repede registrul, insă cei care au sărit rău calul și au văzut-o pe Ileana Cosânzeana nedemnă și nepregătită pentru a-i lua locul șăfului trebuie să dispară cât mai repede cu putință. Tradus în termeni electorali, asta înseamnă mai puțini primari, mai puțini consilieri locali, județeni și, implicit, mai puține voturi. Și, spre deosebire de PNL, PSD mai are o problemă. Dacă deciziile din filiala cărășeană liberală au fost luate cu o majoritate zdrobitoare, la PSD lucrurile nu sunt roz. Să-i ceri demisia din funcția de vicepreședinte unuia ca Nedelcea este ca și cum te-ai duce cu niște însemnări banale la cea mai titrată editură și ai avea pretenția să le și publice.  Lui Nedelcea, acest Petre Țuțea al vremurilor noastre, nu i se poate cere așa ceva. El a ajuns vicepreședinte CJ datorită competențelor vaste în mai multe domenii. De la venirea domniei sale în funcție, locuitorii cărășeni au cunoscut o adevărată evoluție în zona de infrastructură rutieră. Aproape 690 de kilometri au fost asfaltați în scurta perioadă de când face parte din conducerea administrativă județeană. Și asta nu e nimic, pe lângă faptul că postările sale au devenit exemple de bune practici și au fost traduse în peste 100 de limbi, Nedelcea urmează a fi președinte al Asociației Indivizilor Ce Au Tras Sfori De Când Se Știu. Singurii care îi pot cere demisia sunt primarii PSD, dar Nedelcea știe de ce invocă această opțiune și are certitudine că aceștia nu-i vor cere demisia, întrucât el le-a rezolvat toate problemele de infrastructură rutieră din comunitățile ce le reprezintă. Dacă mai punem la socoteală și faptul că Hurduzeu, șeful de la CJ, nu prea pare a fi de acord cu epurările pe criterii de Mocio ale Luminiței Jivan, PSD CS chiar are o problemă. Dacă îl mai pun și pe omul lui Mocio, primarul de Oțelu, șef de campanie la prezidențiale, scandalul în pesede cese este asigurat și anul viitor.

Toate cele expuse mai sus ar rămâne doar așa, o lectură amuzantă, dacă lucrurile în plan administrativ ar fi în regulă. Numai că lucrurile stau tocmai pe dos și, după 30 de ani de păcăleală persuasivă, la scrutinurile ce vor urma vom avea de ales cam aceeași tipologie de politician. Dacă mai punem la socoteală că ei sunt cam aceiași, cu mici excepții, vă dați seama cam ce o să se întâmple în următorii ani, adică mai NIMIC. Suntem aproape convinși că, oricine ar veni la conducerea județului sau oricine ne-ar reprezenta în Parlament, problemele noastre curente nu își vor găsi rezolvare. Într-un județ cu o infrastructură rutieră praf, cu investiții și facilități în turism la fel de absente, acești politicieni ce ne reprezintă cu „brio” de aproape 30 de ani, și aici nu ne referim doar la persoane, ci și la partidele ce au administrat județul, ar trebui să le cam fie rușine cu astfel de jocuri și mesaje de nepătați. Poate ar fi timpul ca cei care au mimat binele public de atâta amar de vreme să facă un pas înapoi și să-i lase pe cei care POT. Nu să mintă, ci să facă!

Continuați lectură
Reclamă
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Divertisment

Mireasa și caraghiosul, spectacol grotesc printre elevi

Publicat cu

pe

Debutul fiecărui an școlar ne surprinde cu declarații și prezențe tot mai colorate. Cei mai avizi după baia de mulțime sunt, evident, politicienii. Nu știm ce e în mintea lor, ce așteptări au de la festivitățile de început de an, cum își imaginează că pot asocia prezența lor în astfel de situații cu speranța că 5, 7 părinți au pus ochii pe ei și la următoarele alegeri vor fi preferații de pe buletinul de vot, însă ceea ce știm este faptul că nu ratează nicio ocazie să fie în mijlocul elevilor la fiecare început de an școlar. Probabil niște consilieri de mâna a doua îi sfătuiesc pe aceștia să nu rateze nicio oportunitate de a se face remarcați. Dacă nu prin vreun discurs motivațional, măcar prin ținuta vestimentară.

Nu știm dacă s-au făcut cercetări sociologice pe tema aceasta, dar cu siguranță știm că la fiecare început de an școlar discursurile sforăitoare și plictisitoare nu trezesc sub nicio formă empatia celor prezenți. În niciun caz pe cea a elevilor. Cu atât mai puțin pe cea a părinților. Dincolo de ridicolul la care te expui ca politician, fie că ești consilier local, județean, primar, viceprimar, parlamentar sau ministru, nu deslușim ce se petrece în mintea politicianului participant la asemenea festivități. Cele mai multe discursuri sunt unele ce te pot amuza copios, rezumate citite de pe o coală de hârtie care n-au nimic de-a face cu realitatea, statistici dintr-o altă dimensiune și sfaturi de viață ce nu se regăsesc în comportamentul uzual al vorbitorilor. Deci încă un argument ce ne îndreptățește să afirmăm că singura rațiune a celor ce calcă pragul unei școli doar la festivitatea de deschidere este una eminamente electorală.

Am ales acest titlu și fotografia de la articol pentru a întări cele exprimate mai sus. Președintele PSD, Luminița Jivan, alături de inspectorul școlar general, mister Cornici, nu au făcut rabat de la o asemenea oportunitate. De ce mireasă? Pentru că, nu-i așa, a venit la cârma pesediștilor cărășeni, plastic vorbind, pe un cal alb. Imaculată și nouă în politică. Dornică să schimbe paradigma într-o zonă mult blamată de români. Și la un partid de tagma PSD. Iar venirea domniței s-a produs în contextul susținerii înflăcărate a celui mai controversat personaj politic din ultimii ani, Liviu Dragnea. Și ulterior a agramatei-premier Veorica Dăncilă. Numai că, din datele ce au apărut până acum în spațiul public, domnița Jivan nu pare a schimba paradigma în politică, ci, mai degrabă, continuă pe aceeași linie. Îi elimină pe cei incomozi și îi promovează pe cei care-i care-i aduc ode nemărginite pe rețelele sociale.

Domnul inspector se numără printre cei care o adulează pe domniță. Cornici apare de fiecare dată în preajma miresei și nu avea cum să rateze momentul începutului de an școlar. Altfel și-ar pierde funcția de la ISJ primită tocmai pentru activitatea prodigioasă de proslăvire pe rețelele sociale și nu numai. Unde mai pui că multe din postările dânsului sunt deficitare la capitolul gramatica limbii române? Dar cine a zis că ar mai conta acest aspect, chiar dacă ești profesor și, mai ales, ești  în fruntea unei instituții ce se ocupă tocmai de educația noii generații? Important e să fii în grațiile celui/celei care dictează cine ocupă funcțiile cu pricina. Educația? Dă-o dreaq, e un moft! Și atunci ne dorim ca elevii ce privesc spre prezidiu, în prima zi de școală, să ne perceapă ca pe un exemplu demn de urmat. Nu avem cum să fim exemple de urmat atâta vreme cât noi, prin comportamentul nostru, sfidăm orice regulă a bunului simț. Prezența noastră în mijlocul lor ar trebui să fie una plină de încărcătură, pozițiile pe care le ocupăm la momentul respectiv trebuie să fie reliefate în urma unor ani întregi de studiu, smerenie și mult, mult bun-simț. Să nu ne fie nouă rușine de nerușinarea voastră…

Continuați lectură

Editorial

Corupția și parandărătul!

Publicat cu

pe

În cadrul dezbaterii cu tema ”Probleme antreprenoriale într-un oraș post industrial”care a reunit la Reșița comunitatea locală a platformei civice România 100 au fost atinse puncte nevralgice ce caracterizează starea de fapt a orașului.

Prezent la dezbatere, președintele Federației Inițiativa Timișoara, Laurențiu Ștefănescu, a vorbit despre factorii care generează lipsa resursei umane în orașe precum Reșița și, totodată, imposibilitatea creșterii salariilor. Corupția și șpaga sunt, după părerea acestuia, principalele cauze ale dezechilibrelor de pe piața muncii.

”Piața României este în cadrul unei piețe globale europene și, prin urmare, oameni pregătiți la un anume nivel profesional tind să meargă în vest, acolo unde salariile sunt mai mari. Prin urmare, există această migrație naturală generată de diferențele de dezvoltare tehnologică. Dar mai e un motiv, mult mai serios, pentru care există acest dezechilibru, pe care toată lumea îl recunoaște, de resursă umană, și anume corupția. Mai ales în circumstanțele în care vorbim de baronate, așa cum sunt ele percepute din exterior a fi în județe precum Caraș-Severin”, spune Ștefănescu.

Corupția în orașele mici ca Reșița a devenit multiplicatoare de sărăcie, iar șpaga este un cost sistemic care se vede inclusiv în salarii.

”Pentru că există un singur operator al cererii, care este statul român reprezentat de o mulțime de instituții și mulți ofertanți, care sunt operatorii economici și atâta timp cât corupția funcționează într-o astfel de piața, se întâmplă două fenomene: pe de o parte nu există concurență reală între operatori persoane fizice, iar aceștia se dezvoltă nu pe bază de creativitate și performanțe, ci pe baza unor relații parazite, care se observă foarte mult în orașe precum Reșița, Turnu Severin, și un al doilea motiv e intrarea capitalului aici, care e suprataxat, renumita șpagă.

Atâta timp cât banii vin de la stat, un singur operator care este statul, care trimite bani prin diferite instituții ale sale, care la rândul lor în baza unor contracte le dau unor operatori privați, comunitatea, cum e cea din Caraș, depinde în proporție de 80%, poate peste 80%, de statul român”, mai spune președintele organizației civice de la Timișoara.

Un șef al autorității administrative dintr-un astfel de oraș, oricine ar fi el, poate să fie cel mai corect om cu putință, odată ajuns în vârf, ori acceptă tipul acesta de compromis, ori dispare, deoarece presiunea e uriașă, s-a mai spus în dezbatere.

Salariile sunt așadar proaste în orașele mici nu pentru că nu vor patronii, ci pentru că trăim într-un mediu în care corupția e sistemică iar costul acestei corupții uriașe e principalul factor de sărăcie în orașe precum Reșița.

”Degeaba antreprenorul ”Ghiță” face un contract cu administrația publică a străzilor și ia o anumită sumă, atâta timp cât 20% e ”parandărătul”. Acesta este un cost sistemic care se vede inclusiv în salarii. El nu-și permite să plătească omul obișnuit la salariu normal pentru că trebuie să dea parandărătul. Mai mult decât atât, nu-și permite nici să pregătească oameni pentru că politicienii se schimbă, peste trei ani s-ar putea să vină alții la putere și el nu știe dacă mai are șansa să permanentizeze contractul”, mai afirmă Ștefănescu.

Și nu în ultimul rând, un alt factor generator al stării de dezechilibru, amintit la această dezbatere, este acela că agenții economici și-au pierdut abilitatea și capacitatea de a lucra concurențional, iar pe piața din România ar trebui să rămână doar acei care pot exporta în exterior ceea ce produc, în Reșița aceștia fiind extrem de puțini, majoritatea patronatelor fiind doar o ”poveste proastă” care ar trebui să dispară, încheie președintele Federației Inițiativa Timișoare, Laurențiu Ștefănescu.

Continuați lectură

Cele mai citite

Copyright © 2019 Toate drepturile rezervate. By INC