Președinte al Asociației Speologice ”Exploratorii” Reșița și important speolog la nivel național, fost președinte al Federației Române de Speologie, Bogdan Bădescu a vorbit despre un proiect ambițios, care a obținut și o importantă finanțare europeană.
Prezentăm, mai jos, un interviu pe această temă.
De ce este nevoie de o lege a peșterilor în România?
O să vi se pară ilar, peșterile în acest moment nu există pentru statul român. Nu există o lege care să stabilească cine este proprietarul peșterilor, ce instituție a statului, în numele statului le administrează, le păstrează evidența, le include într-un patrimoniu așa cum orice teren și bun este luat în evidență de către Ministerul de Finanțe.
România are peste 10.000 de peșteri și un mare potențial speologic prin care s-a remarcat în trecut. Spun în trecut pentru că în prezent este un regres profund al speologie și organizațiilor speologice care descoperă, explorează, cartează, cercetează aceste peșteri. Am putea avea numeroase sisteme carstice cu zeci de kilometri de galerii nou descoperite care să îmbogățească substanțial patrimoniul speologic național, care să dinamizeze activitățile pluridisciplinare de cercetare științifică sau cele de educație nonformală.
În plus, constat că ne lipsește în continuare o rețea de câteva zeci de peșteri amenajate așa cum întâlnim în toate țările din Europa unde peșterile reprezintă un punct de atracție major și au un rol economic regional important.
Alte țări au legislație în domeniu?
Toate țările dezvoltate din Uniunea Europeană au atât legislație națională cât și legislație regională, aceasta din urmă fiind destul de diferită de la o regiune la alta. De remarcat însă este faptul că în nici o altă țară nu există blocajul în care suntem noi de cca. 10 ani și nici regresul numeric al speologilor, al organizațiilor al rezultatelor.
Concret la ce blocaj vă referiți?
Am putea vorbi ore întregi despre acest subiect. Activitatea speologică deși nu are un impact negativ semnificativ, deși este practicată de speologi pasionați de descoperirea peșterilor, a fost supra reglementată prin legislația ariilor protejate. Mai precis pentru a merge să descoperi, să explorezi, să topografiezi o peșteră ai nevoie de o autorizație emisă de Comisia Patrimoniului Speologic și de un Aviz al administratorului ariei naturale protejate care se eliberează pe un termen limitat, pentru câteva persoane, pentru o zonă restrânsă sau chiar o singură peșteră. Obținerea Autorizației nu garantează și obținerea avizului iar întreaga procedură durează legal 60 de zile. După ce ai aprobările în cazul fericit, poate interveni indisponibilitatea unor coechipieri sau o ploaie care inundă peștera și întreaga acțiune este compromisă. Dar dacă depășești toate aceste obstacole trebuie să mai trimiți și o notificare administratorului ariei protejate dacă acesta dorește. Spun dacă acesta dorește pentru că este o practică oricum neunitară și fiecare condiționează cum vrea.
Au fost numeroase situații în trecut când Avizul era condiționat de cedarea hărților și fotografiilor la administrația ariei protejate, evident un mare abuz comis de acei funcționari.
Am înțeles ce au făcut administratorii, dar Comisia Patrimoniului Speologic?
Comisia aceasta deși aparent a fost o idee bună, în realitate este inutilă, ineficientă și emite autorizații total nefundamentat. Ar mai fi și faptul că atribuțiile și rolul asumat exced prevederilor OUG57/2007. Concret, emite autorizații pentru diverse peșteri fără ca acestea să existe, să fie legal evidențiate topo-cadastral. Se utilizează codificări ale unor „bazine speologice” fără ca acestea să reprezinte limite administrative declarate printr-un act normativ. Se stabilesc arbitrar diverse limitări precum numărul speologilor care pot intra în peșteră, perioada unei explorări, interzicerea bivuacului și multe altele. Este practic o Comisie care reglementează ceva despre care nu știe că există, cum arată, unde este, însă știe cu precizie ce “condiții” să impună.
O lege a peșterilor cum ar putea ajuta peșterile?
În primul rând ar aduce clarificările de ordin administrativ și juridic prin stabilirea proprietății, instituția care să administreze acest patrimoniu, modul în care se inventariază, cadastrează, evaluează bunul.
În al doilea rând ar stabili un mecanism de încurajare și sprijinire a statului pentru activitatea speologică.
În al treilea rând ar stabili o procedură unică și corectă de reglementare prin care persoana juridică, organizația speologică odată autorizată, să poată desfășura activitățile firesc.
Și nu în ultimul rând, ar aduce dezvoltare economică în multe zone carstice din țară unde s-ar putea amenaja peșteri în scop turistic, pentru concerte pentru activități educative, activități școlare, educație non formală.
Efectul ar fi benefic din toate punctele de vedere și ar aduce plus valoare în acest domeniu.
Sunteți un om preocupat de ariile naturale protejate. Care ar fi legătura dintre ariile naturale și peșteri?
Sunt două paliere extrem de importante, unul istoric și unul actual. Începând din anii 70, speologii au asigurat protecția și conservarea celor mai valoroase peșteri pe care le-au descoperit și explorat. A fost o muncă extraordinară, făcută discret, prin voluntariat și din banii personali ai speologilor. Tot speologii au fost cei care au făcut propunerile de declarare a unor peșteri ca rezervații și tot ei au contribuit la fundamentarea declarării multor parcuri naționale și naturale pe zonele carstice cu peșteri și chei.
În prezent constatăm că pe de o parte speologii au fost restricționați îndepărtați de la peșterile descoperite, ocrotite de ei în trecut iar pe de altă parte traficanții de fosile, căutătorii de comori devastează nestingheriți peșterile iar vizitatorii nu au nici o limitare.
Această lege a peșterilor pe lângă reparația morală și juridică față de speologi trebuie să mai aducă un element extrem, extrem de important și anume metodologia de calcul al prejudiciului. Foarte puțini știu că toate degradările și devalizările peșterilor nu au finalitate în anchetele organelor de cercetare pentru că nu se poate cuantifica prejudiciul. Toată munca polițiștilor a procurorilor și speologilor pentru a combate degradările și traficul cu fosile este fără finalitate.
În timp ce infractorii distrug și trafichează bunuri ale peșterilor, speologii sunt blocați în avize și reglementări inutile iar România devine mai săracă odată cu pierderea definitivă a unui patrimoniu speologic. Schimbarea trebuie să vină, este nevoie de o altă abordare a protejării!
