Trădarea României credule

Este evident că, în ciuda discursurilor care folosesc în exces sintagme de genul „valori europene” sau „stat democratic”, pentru români devine tot mai clar faptul că democrației românești i se potrivește cel mai bine definiția emisă de Georges Clemenceau, un fost politician francez, prim-ministru al Franței între anii 1906-1909 și 1917-1920, membru al Academiei Franceze, care spunea că democrația este asemeni unui leu devorat de păduchi.

Această definiție are puterea ei de generalizare, dar putem vedea că există totuși suficiente state care au reușit să-și protejeze instituțiile ce garantează funcționarea democrației de asaltul morbid al păduchilor, dezvoltând instrumente de protecție împotriva acestora. Din păcate, în România este tot mai puternică vocea celor care cred că s-a pierdut această luptă, asaltul păduchilor fiind acum de neoprit. Această impresie este alimentată de ceea ce auzim sau simțim că se întâmplă în jurul nostru, precum și de modul în care reaționăm:

Ce auzim

• Primul-ministru al României a fost chemat să explice… la Bruxelles!
• Adjunctul şefului misiunii diplomatice a SUA în România cheamă la ordin șefii celor două camere ale Parlamentului și le atrage atenția asupra riscului de încălcare a statului de drept.
• Importante ţări „partenere” solicită Guvernului României să nu abandoneze lupta împotriva corupţiei și semnează un raport care stabileşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita o reevaluare, de către Uniunea Europeană, a progreselor înregistrate în lupta împotriva corupţiei din România.
• Ambasadorii în România ai unor state precum Olanda, Luxembourg, San Marino, Liechtenstein și Andora cheamă la ordin Guvernul României, solicitând garanții că în România se vor respecta statul de drept și interesele oamenilor de afaceri străini.
• Președintele României este chemat la întâlniri de lucru în diverse state, unde i se face marea onoare de a fi primit, de către șefii acestora, câte 22 minute… și ceva secunde, timp în care se discută „strategii geopolitice și marcoeconomice importante pentru viitorul Europei”, după care este preluat de consilierii prezidențiali sau (și) de reprezentații unor grupuri de lobby care, asemeni unor chelneri, îi înmânează nota de plată ce trebuie achitată de poporul român.

Ce se întâmplă

• Curtea Constituțională a României primește vizita unor grupuri de lobby ce reprezintă interesele sistemului bancar din România, care pun la dispoziția membrilor CCR motivarea pe care o pot folosi pentru declararea neconstituțională a unei legi emise într-o unanimitate absolută de cele două camere legiuitoare din Parlamentul României.
• Președintele României primește, la ceas de noapte, proiectul de lege privind Dialogul Social în România înmânat de către reprezentanții Consiliului Investitorilor Străini și ai Camerei de Comerț Româno – Americană, după care solicită guvernului majoritar asumarea, în ziua următoare, răspunderii pe acest proiect de lege care legiferează condiția de sclav, unul mai modern… este adevarat, a muncitorului român pe plantațiile marilor corporații prezente în România.
• Reprezentanții sistemului judiciar sunt invitați la un seminar, organizat de Banca Națională, în care sunt atenționați cu privire la riscul sistemic în care pot introduce țara dacă mai dau soluții favorabile românilor în procesul acestora cu sistemul bancar din România, chiar dacă acestea funcționează în afara oricăror norme morale.
• Tot reprezentanții sistemului judiciar se dovedesc foarte sensibili la mesajul ferm al unuia dintre președinții României care ÎI ATENȚIONEAZĂ să nu mai dea soluții ce afectează bugetul de stat. Urmarea: Aceleași complete de judecată încep a emite soluții total diferite, în același tip de speță… uneori chiar în aceleași cauze, față de perioada anterioară intervenției prezidențiale.
• Magis­traţii Curţii de Apel Bucureşti stabilesc că fostul președinte al României, nestingherit timp de două mandate, a fost colaborator (turnător) al Securității, temuta instituţie de represiune din vremea regimului comunist.
• Banca Națională a României reacționează amenințând poporul cu apocalipsa ori de câte ori se pune în discuție o creștere a salariului minim cu 50 lei sau ori de câte ori există riscul apariției unei legi care să elimine bunul plac al băncilor în relația cu clienții, cetățeni români.
• Reprezentanții României în Parlamentul European se anulează reciproc, prin vot și prin discurs, în cadrul unui for legislativ unde au fost trimiși pentru a reprezenta interesele României. Discursurile antiromânești cele mai vizibile și mai puternic auzite în această instituție europeană vin din partea parlamentarilor români sau din media „românească”.
• Enșpe servicii secrete, care teoretic ar trebui să servească interesele României, au făcut din instituțiile publice importante pentru menținerea statului de drept un adevărat teatru de război. Un război care, în mod evident, nu servește României și nici românilor.
• Alte enșpe zeci de firme, de tip corporații, încasează miliarde peste miliarde pentru studii de fezabilitate puse la sertar și pentru autoastrăzi începute și nefinalizate. Iar românii plătesc, pe lângă toate aceste costuri, multe alte penalități stabilite prin contracte făcute special pentru a asigura un astfel de deznodământ.
• Enșpe sute de ONG-uri ne spun că nu avem voie să scăpăm de câinii vagabonzi, să mutăm frunzele din parcuri, să exploatăm resursele minerale, să facem o infrastructură de transport corespunzătoare noilor nevoi economice, să punem în valoare patrimoniul natural, etc., deoarece România trebuie să rămână zona virgină a Europei, făcându-se a nu băga de seamă că, în acest timp, toți golanii o tratează ca pe ultima târfă a Europei, violând-o în modul cel mai barbar cu putință.
• Și… s-ar putea continua la infinit.

Ce reacții avem

• Noi, în funcție de cum ne plasăm în interiorul acestui dezastru politic și administrativ, apludăm frenetic sau criticăm blajin, fără forță, într-un mod aproape vinovat, toate aceste nemernicii, iluzionându-ne că apărăm statul de drept.
• Ne agățăm, pentru a ne justifica atitudinea, de declarațiile fiecărui mercenar plătit și trimis să mențină apele tulburi în acesta zonă de permanent conflict, tratată ca fiind o țară a nimănui în care fiecare neam prost face ce vrea… și își umple buzunarele cum vrea!
• Dăm credit total oricărui pui de lele, fie el român sau străin, care, cu o atitudine superioară, ne arată acuzator cu degetul spunându-ne că suntem leneși, necivilizați, neperformanți… și de aceea trebuie să o ducem mai rău decât oricare alt cetățean european.

Nu știu cum se face că toți aceștia inundă ecranele diverselor televiziuni, parte a marilor corporații, cu intervenții foarte critice și ferme doar atunci când apare „riscul” luării unor decizii politico-administrative care pot avea ca efect un plus în viața românilor. Atunci, doar atunci, apare riscul sistemic!

Ce concluzii putem desprinde

• În mod naiv ne punem speranțele în USA, în UE și în discursurile stereotipe ale unor indivizi, ce reprezintă instituții cu nume sonore, care pozează în campioni ai democrației, făcându-ne a nu vedea că sunt la fel de nenorociți ca și nenorociții noștri.
• Discursurile le sunt „profund interesate”, iar interesele lor sunt paralele cu interesele românilor. Este evident că agățându-ne speranțele de ei, după ce am ajuns în rahat cu sprijinul lor nemijlocit, în rahat vom rămâne.
• Oricât de incredibil ar putea părea pentru noi, cei acriți de toate experiențele avute până acum, dezamăgiți și împinși într-o zonă psihică din care speranța pare un lux, salvarea României nu poate veni decât din decizii politice și administrative elaborate și aprobate de Guvernul și Parlamentul României… în Guvernul și Parlamentul României.

Ce trebuie să înțelegem

• Orice decizie ce poate avea un efect favorabil românilor va fi foarte aspru criticată de către „cavalerii” democrației occidentale și de servitorii români ai acestora, aflați într-o puternică și neîntreruptă campanie de tipul „Divide et impera”.
• Orice discurs care include mesaje cu un astfel de deznodământ trebuie ignorat, încercând să rămânem împreună.
• În ciuda diferențelor care ne separă și a opțiunilor pe care le avem, nimeni nu va fi mai apropiat României decât vom reuși să fim noi, românii.

SFÂRȘIT