O pastilă balcanică

Un duh special plutește asupra butoiului cu pulbere al Europei. Este duhul gastronomic balcanic.

De-ar fi să încropim o hartă a gastronomiei, a bucătăriilor naționale, am observa imediat că regiunea cunoscută drept Balcani, dincolo de controverse, identitate, influențe europene ori repere geografice, nu se suprapune perfect peste o hartă fizică a națiunilor, aceasta apare ca un creuzet comun în care ceva, neapărat, fierbe. O revoluție, o zeamă acră…

Masa la noi, balcanicii, pare o scenă de război: începem în forță, atacăm și escaladăm platou după platou, ne moleșim, o dulce „paralizie” a stomacului, bietul, ne împiedică să executăm mișcări temerare, ne lăsăm pe scaune, aproape moțăim… un veritabil tablou bucolic! Câteva zile din viața lui Oblomov…

Oricât de la modă ar fi importurile gastronomice, amuse-bouche, diete savante, adevărate sau false-flag, noi preferăm salata de boeuf, cea de vinete, chiftelele, kaimakul, șunca, brânza untoasă, ouăle umplute, sarmalele, ardeii umpluți, fripturile, moussakaua, carnea la garniță.

Dar avem remediu! O țuică, un vinișor, și pac, ne-am revenit și continuăm vitejește. Ba, mai mult, aducem și lăutari. Cred că noi, balcanicii, am inventat ceea ce francezii își asumă: joie de vivre.

Până în ultimul moment nu ne dezmințim: avem și-un desert ca nimeni altul! Dincolo de celebra glumă „fie-ți teamă de poporul care are coliva ca desert național”, aceasta conține o promisiune. Cea mai tare dintre toate.

Desigur, în acest scurt periplu dedicat bucatelor, greu și-ar găsi loc fragilitatea conceptelor înalte, verticale, de tip axis mundi, de hrană lăuntrică, spirituală. Totuși, a început Postul Nașterii Domnului, și-om face rezistență… nu degeaba ne-a dat Dumnezeu două rânduri de garduri, dinții și buzele, să ne opunem hedonismului și, mai ales, clevetirii.

Dar ce este mâncarea?! Este ea, oare, o necesitate, este HRANĂ, sau e un prilej de ghiftuire?!

Unii lingviști afirmă că proveniența cuvântului „ghiftuire” vine din germanul „Vergiftung” care înseamnă intoxicație, alții că vine din germanul „Gift” care înseamnă venin. Mai mult, prima atestare a cuvântului „ghiftuire” apare sub forma „biftuire” în Istoria ieroglifică (1703-1705) a lui Dimitrie Cantemir, în capitolul 5: Corbul (Brâncoveanu) a poruncit întregii suflări să afle Inorogul pustnicit prin munți (Cantemir), niciun dobitoc nu l-a putut afla, decât Hameleonul (Scarlat Ruset, fratele lui Iordache Ruset, caimacanul Moldovei), singurul care, prin fățărnicie, a scăpat și de Crocodilul biftuit (vizirul) din Împărăția peștilor (Imperiul Otoman), refugiindu-se la Cucoșul Evropei (ambasadorul francez).

Un renumit bucătar francez, Alexis Benoit Soyer, cel care a inventat mașina de gătit portabilă în timpul războiului din Crimeea (unde s-a înrolat benevol ca bucătar), a primit o invitație la un banchet elegant în grădina sultanului Abdul-Medjid, la Istanbul, în 1856. Masa a inclus două oi și doi miei întregi, măruntaiele lor au fost preparate la grătar și alte 31 de feluri de mâncare, de la legume umplute până la o serie de deserturi au fost servite…

Pe de altă parte, etimologia cuvântului hrană vine din slavă și înseamnă tot ceea ce servește la nutriția omului. Așadar, hrana servește. Cel puțin așa ar trebui să fie. Însă nouă, balcanicilor, ne priesc ospățurile, nu frugalitatea. Să ne amintim, doar, de praznicul lupului din „Capra cu trei iezi” a lui Creangă, ori de mesele boierești de pe vremuri, cu zeci de feluri de mâncare.

Revenind la colivă, voi menționa foarte pe scurt un studiu însoțit de experimente, realizat de o echipă de fizicieni de renume mondial, condusă de Klaus Hornberger și publicat în prestigioasa revistă de fizică „Colloquium: Quantum interference of clusters and molecules” în 2012. Rezultatul acestuia răstoarnă cunoștințele actuale de biologie celulară: toate particulele din celulă, molecule cu greutăți sub 7 kilo Daltoni, nu se comportă ca materie, ci ca undă, se manifestă ondulatoriu. Aproape toate sunt sub această greutate, excepția o reprezintă proteinele și AND-ul. Așadar, moleculele mici, apa de exemplu, „trec” în lumea undelor. O fi aceasta explicația ridicării și coborârii repetate a colivei la ceremonia înmormântării?! Materia, grâul în cazul desertului nostru, trece în dimensiunea ondulatorie?!

Sursă foto: travelplanner.ro