Galeria de artă stradală a Reșiței s-a îmbogățit cu o nouă lucrare marca Marian Truțulescu. De această dată, artistul plastic reșițean a creat o pictură murală de mari dimensiuni cu un mesaj extrem de puternic – o pledoarie pentru păstrarea originilor și a tradițiilor, dar și pentru păstrarea identității umane în fața provocărilor noilor tehnologii.
Femeia-android cu aripi de înger păzitor este personajul central al lucrării cu accente science-fiction pe care artistul Marian Truțulescu a realizat-o pe una dintre fațadele Blocului Romarta din Centrul Civic al municipiului Reșița. Compoziția are, însă, și alte elemente – case de păsări, copac – fiecare dintre ele cu o simbolistică aparte, după cum mărturisește artistul pe pagina sa de socializare: „Casele de păsări, fie adăpostesc mici secrete, posibil fiind nelocuite, fie sunt acolo să ademenească ființele fără cuib, fie sunt loc de cuibărit, acolo unde vremelnic sau permanent o ființă își găsește traiul. În general, casele de păsari sunt simbolul celor care împărtășesc un scop comun sau doresc să realizeze un obiectiv colectiv. Pot aduce în minte ideea de apartenență și liniștea căminului propriu. Sau poate îi invită pe cei care au plecat să revină din când în când acasă. Copacul susține un leagăn aproape amorțit pe care se odihnește o ființă cu înfățișare umană, dar care lasă la vedere părți mecanice care o compun pe interior. Este un robot, un android (andros = gr. om, ființă umană; eidos = gr. în formă de, aspect, aparență) feminin, o posibilă ființă spirituală, strâns legată de epoca în care trăiește. Acesta își odihnește aripile în așteptarea unui demers spiritual. Personajul este influența călăuzitoare, cu calități constant virtuoase, o reprezentare a bunătății necondiționate, un spirit păzitor”.
Iar în ansamblu, lucrarea murală a lui Marian Truțulescu este o metaforă cu multiple mesaje, după cum explică artistul, „este o pledoarie pentru origini, tradiții și tot ce presupune locul de baștină cu ale sale implicații emoționale. Este o metaforă a nevoii de găsire pe sine, a fixării unui loc stabil în care să-ți construiești viața. Sau, din contră, este drama lipsei acestui cuib și nevoia de regăsire și găsire a traiului firesc, zi de zi. (…) Este și o pledoarie pentru păstrarea identității umane, a naturii, dar și o descriere a următoarelor tehnologii care încet, încet cuceresc lumea. Metafora vieții și a libertății de exprimare, a visării și de ce nu, a acceptării implicării tehnologiei în viața de zi cu zi este ceea ce transmit elementele componente ale compoziției”.
Ideea de la care a pornit Marian Truțulescu pentru această lucrare a fost uzina reșițeană și tot ce a însemnat ea de 250 de ani încoace. „Am mers mai departe pe firul modern al noilor tehnologii, aplicând partea tehnică asupra unor personaje care astăzi nu mai par așa îndepărtate, păstrând aspectul uman, atât cel fizic cât și al expresiei emoționale. E o contradicție a modernului, o simulare a unei realități nu foarte îndepărtate în care naturalul poate fi înlocuit prin surogate, dar care nu se debarasează total de implicarea și funcția sa în acord cu nevoile umane”, spune artistul, iar la final a rezultat o compoziție care este „o combinație între vechi și nou, între industria veche și tehnologia modernă high-tech. Iar ca estetică, aspectul clasic dat de tratarea reală a obiectelor prin pictură și punerea lor în context contemporan denotă din nou acest discurs modern”.
Aceasta nu este prima lucrare de artă murală pe care Marian Truțulescu a realizat-o la Reșița. Artistul plastic a mai pictat zidul limitrof parcării clădirii Star Center din centrul municipiului; peretele uneia dintre căsuțele din Lunca Pomostului – lucrarea „Release the sky” care îl reprezintă pe pianistul Teo Milea; fațada sălii de sport a Colegiului Economic al Banatului Montan sau pe cea a Bazinului Olimpic, unde a înfățișat-o pe multipla campioană la natație, Luminița Dobrescu.
Sursa foto: Facebook Marian Trutulescu Art
