Și în deplasarea de la Slatina, jucătorii rossoneri au fost încurajați din tribune de Guardia Ultra. 25 de membri ai galeriei au făcut drumul de la Reșița în cinci autoturisme, lor alăturându-li-se la stadion încă șapte suporteri ai „Metalului”, unii veniți din Timișoara, alții – din București.
Despre ce înseamnă o astfel de deplasare pentru un rossonero pur sânge a povestit pe pagina sa de Facebook însuși liderul galeriei reșițene, Marcel Gușcă, după revenirea de la Slatina. Acolo unde CSM Reșița a bifat al șaselea meci consecutiv în campionat fără înfrângere, dar pe care îl putea câștiga, ținând cont că o treime din partidă s-a jucat 11 contra 9.
CITEȘTE ȘI: CSM Reșița – remiză albă la Slatina, deși a jucat 30 de minute 11 contra 9!
Sâmbătă ora 3. Primii băieți se adună pentru deplasarea la Slatina.
Doi băieți au donat sânge pentru a avea bani de deplasare. Nu este prima dată. Pentru destui a devenit fapt divers.
Alți doi bucuroși că au găsit în ultimul moment bani împrumut pentru a putea ajunge lângă favoriți.
La plecare constați că cineva nu mai poate merge. S-a întâmplat ceva de ultimul moment. Cum orice om contează pe deplasare, scoți telefonul și începi cu telefoanele. La ora 3, când toată lumea visează.
– E un loc liber. Vii?
Ți se spune că ar merge, dar cum drac să își facă un sandvici în următoarele 5 minute. Cu bucurie află că sunt destui dispuși să își împarte feliile de pâine unse cu unt pentru el. Îți spune că își trage blugii pe el, că îmbracă hanoracul cu însemnele clubului, că își pune fularul la gât și e gata de drum.
Constați că ești în întârziere deja. Sari în mașină și mergi după el.
Într-o deplasare pleci cu minim două ore mai devreme. Poți face o pană, prinzi un accident pe drum și circulație blocată. Riști să faci sute de km și să nu ajungi la meci dacă pleci în ultimul moment.
Se pornește ploaia. Coloană de tiruri. Îți pierzi răbdarea și înjuri toată familia miniștrilor pentru că nu au făcut o autostradă.
Discuții pe mașini despre toate. Dar cel mai mult despre meciul cu Steaua. Despre ce mulți au venit bucureștenii, dar și ai noștri.
Ca pasager desfaci o doză de bere bucuros de bătaia administrată CSA-ului.
Slatina. Ora 9,30. Bate vântul și e un frig de îți îngheață sufletul. În căutarea unui bar, discutăm că în tribună sărim, cântăm și ne încălzim.
Unii vor să mănânce ceva cald. Dintr-o dată constați ce oraș mișto este Reșița. În Reșița la ora 9,30 găsești oriunde să mănânci ceva. Fie și un hotdog într-un Profi. În Slatina, doar un vis frumos.
Ajungi la stadion. O ruină. O mare ruină. Îl știam din 2015 când am mai fost acolo 4 dintre noi. O mare ruină.
În schimb, o frumoasă bază de antrenament. Vreo 4 terenuri. Două baloane. Superb.
Jandarmii la intrare de nota 10. Un control corporal făcut în glumă. Nimeni nu îți ia bricheta. Oare știau ce urma ca nervi și pachetul de țigări era soluția?
Începe meciul. Avem un 11 m clar. Henț clar. Vine și al doilea 11 m refuzat nouă. Ambele faze petrecute aproape de noi, chiar în fața noastră.
Îți vine să sari gardul la gunoiul de arbitru, dar te abții. Nu vrei să citești în presă „golanii din galeria CSM…”
Minutul 70. Avem doi oameni în plus. Hai că-i batem zic unii. Alții nu credem. Nu ne iese nimic. Știu cum e. Am mai dat și eu cu piciorul în minge în tinerețe. Când e să nu meargă treaba, nu merge. Și asta e în toate.
Gazdele fac circ. Adună mingile de lângă buturi pentru a nu fi repuse mai repede în joc. De pe marginea terenului le aruncă uneori în teren pentru a întrerupe jocul. Jucătorii lor la fiecare adiere de vânt cad. Te uiți la ceas și te enervezi că nu dai gol. Golul care nu te duce neapărat în play-off, dar este golul care îți consolidează poziția în clasament în vederea evitării retrogradării.
E gata meciul. Noi, supărați în peluză. Jucătorii în teren. Ne doare pe toți, dar ne adunăm împreună la gard. Îi încurajăm. La urma urmei, suntem suporteri, ce dracu.
Batem palma. Îi încurajăm.
Îl chemăm pe Stoican mai aproape. Pare cel mai supărat. Cu voci răgușite îi spunem că ăsta nu este meciul care ne duce în Liga 3.
Mobilizare și îl câștigăm pe următorul. Ce, nu suntem noi cei care nu au pierdut de 6 meciuri?
Urci în mașini. Drumul spre casă parcă e mai greu. Opriri scurte pentru o țigară și un pișat în boscheți.
Discuți că vine un meci greu, un meci la care trebuie să fii prezent. Unii își vor băga o altă zi de concediu. Alții se vor învoi. Alții vor apela să vină vreun coleg pentru 2-3 ore să le țină locul. Măcar nu mai donează sânge.
Ce este sigur este că sâmbăta următoare vor fi iar lângă echipă.
Ne revedem sâmbătă toți cei care iubim roșu și negru.
Haideee!
Marcel Gușcă,
un suporter al „Metalului”
Surse foto: FB CSM Reșița și Guardia Ultra 1995
