Suntem prezenți și pe

Fără categorie

În căutarea unei noi identități, o șansă în plus pentru Reșița!

Publicat cu

în

Până în anul 2018 am avut festivalul de teatru „Scena ca o stradă”, care, în ciuda evidentei lipse de anvergură, reușise să intre în viața cetății, fiind așteptat cu mult interes de o parte dintre locuitorii acesteia. Schimbarea echipei de management la Teatrul de Vest părea a avea ca efect sfârșitul acestui proiect cultural. Pentru a evita un astfel de deznodământ, o seamă de instituții, în frunte cu Teatrul de Vest, și-au dat mâna pentru a continua ceea ce începuse să devină un reper pentru viața culturală a Reșiței. Actuala conducere a Teatrului de Vest Reșița și-a propus o rebrenduire a festivalului și ridicarea lui pe o treaptă superioară.

Astfel, începând cu acest an, festivalul de teatru „Scena ca o stradă” s-a transformat în „New Wave Theater Festival”, cu dorința deja mărturisită de Florin Ionescu, managerul Teatrului de Vest, ca nu peste mult timp să devină un festival internațional adresat tinerilor regizori de teatru.

„New Wave Theater Festival“ – 15 spectacole, și nu numai

La prima sa ediție, 15-23 noiembrie 2019, „New Wave Theater Festival“ a purtat coroana celor 7 decenii de teatru în oraşul de pe Bârzava, motiv pentru care deschiderea a fost făcută cu expoziția documentară „Memoria vie a Teatrului de Vest”, care a rămas la dispoziția publicului pe întreaga perioadă. Expoziția a fost organizată de coordonatorul festivalului, regizoarea Mihaela Panainte, împreună cu scenografii Ion Bobeică și Florica Zamfira, care au lucrat timp de 40 ani în teatrul reșițean. Ion Bobeică și Florica Zamfira au contribuit la reușita acestei expoziții și la reconstituirea memoriei teatrului reșițean, cu desenele personale, cu schițe, machete, costume etc. Datorită muncii și generozității acestora, vizitatorii expoziției au putut parcurge file importante din istoria teatrului reșițean, o istorie de care reșițenii trebuie să fie mândri, ea fiind strâns legată de istoria industrială a acestui oraș… cândva un portdrapel al economiei românești. În holul de la intrarea în Teatrul de Vest a fost amenajată o expoziție de pictură cu lucrări ale maestrului Ion Bobeică, iar ideea artistului ca holul teatrului să fie transformat într-o expoziție permanentă, în care artiștii locali să își expună lucrările, ar putea fi unul din beneficiile colaterale ale organizării acestui festival.

Ediția I a festivalului de teatru „New Wave Theater Festival” a oferit publicului șansa de a participa, în cele nouă zile de festival, la 15 spectacole în care au fost distribuiți 80 de actori. Spectacolele s-au jucat pe scena Teatrului de Vest și pe scena organizată, cu această ocazie, în sala de spectacole a Liceului de Arte „Sabin Păuţa” din Reșița.

Pe lângă spectacole și expoziția aniversară au mai fost organizate:
– Lansarea albumului „Szabó K. István – Iluzia apartenenței” de Szabó K. István și Daniela Șilindean. Editura Caiete Silvane, Zalău, 2019 / Time Caffe;
– Lansarea volumului „Cătălina Buzoianu – magie, abur, vis“ ( vol.1-3), la sediul Societății Artistice Pro Banatul de Munte din Casa de Cultură. Au prezentat Florica Ichim, critic de teatru, președinta Fundației Culturale „Camil Petrescu” și redactorul-șef al publicației „Teatru Azi”, cea mai longevivă revistă culturală din România (an de apariție: 1956). Moderator: Anca Bica;
– Lansarea volumului „Liviu Ciulei, acasă și-n lume”, ediție îngrijită de Florica Ichim și Anca Mocanu. Editura Teatrul Azi – Fundația Culturală „Camil Petrescu”, 2016, la Librăria Semn de Carte. Au prezentat: Florica Ichim, critic de teatru, președinta Fundației Culturale „Camil Petrescu” și redactorul-șef al publicației „Teatru Azi”. Moderator: Anca Bica;
– Concert electroacustic „CT PROJECT – SCULPTING SOUNDS”, un proiect muzical care aparține excelentului pianist și compozitor de muzica pentru teatru Cari Tibor. Au interpretat: Cári Tibor – piano, keyboards și Szabó J.Attila – cello, electronics.
Concertul s-a desfășurat la Time Caffe Reșița și s-a dovedit a fi o surpriză foarte plăcută pe care organizatorii au făcut-o spectatorilor reșițeni.

Un festival inegal… calitativ

La „New Wave Theater Festival” au fost prezente Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul Tineretului (Piatra Neamț), Teatrul Anton Pann (Râmnicu Vâlcea), Teatrul Național Satiricus (Chișinău), Teatrul Dramaturgilor Români (București), Teatrul Bacovia (Bacău), Teatrul Nomad (Cluj), Performance Delivery (București), ARCUB (București), Teatrul Tony Bulandra (Târgoviște), Teatrul de Artă (Deva), fiecare dintre acestea prezentând cele mai recente producții din țară, spectacole foarte bune, dar și altele mai puțin reușite… selecția acestora lăsând impresia unui festival ușor inegal din perspectiva calității.

Pentru edițiile următoare se desprinde necesitatea unei responsabilizări a selecției spectacolelor acceptate în festival. Partea bună este că, pentru stabilirea câștigătorilor, organizatorii s-au gândit la un juriu compus din critici de renume ai teatrului românesc, respectiv Florica Ichim, Irina Zlotea și Doru Mareș.

Printre teatrele care, prin spectacolele prezentate, au ridicat mult nivelul calitativ la „New Wave Theater Festival” au fost:
– Teatrul Mic, București, cu spectacolul „Lecția” de Eugen Ionesco, în regia lui Radu Iacoban și o distribuție din care au făcut parte Cristi Iacob, Silvana Mihai și Liliana Pană;
– Teatrul Odeon, București, cu spectacolul „Pe jumătate cântec” de Crista Bilciu, regia Crista Bilciu. Un one-woman show cu o actriță de excepție, Anda Saltelechi;
– Teatrul Anton Pann, Râmnicu Vâlcea, cu spectacolul „Crăciunul președintelui”
de Pascal Bruckner, în regia lui Chris Simion-Mercurian. Distribuție: Tavi Costin, Alexandru Beteringhe, Andrei Cătălin, Denisse Moise, Dan Pughineanu;
– Teatrul Național Satiricus, Chișinău, cu spectacolul „Angajare de Clovn”, de Matei Vișniec, regia Sandu Grecu. Distribuția: Mihai Curagău, Sergiu Finiti, Valeriu Cazacu, Jan Cucuruzac, Viorel Cornescu;
– ARCUB, București, cu spectacolul „153 de secunde”, în regia lui Ioana Păun. Distribuție: Irina Artenii, Andrei Cătălin, Claudia Chiraș, Sorin Dobrin, Lorena Luchian, Alice Mihalache, Denisse Moise, Cristina Negucioiu, Ana Maria Pop, Ingrid Robu, Adina Răducan, Amelia Stuparu, Teodora Tudose, Octavian Voina;
– Fundația Doina Levința, cu spectacolul „Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi” de Herta Müller. Un one-woman show realizat de Simona Măicănescu… cu Simona Măicănescu.
– Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, cu spectacolul „Consum Excesiv”, în regia lui Daniel Chirilă. Distribuția: Sabina Brândușe, Victor Giurescu, Florin Hrițcu;
– Teatrul de Vest Reșița, cu spectacolul „Scene Bizare după Urmuz”, regia: Mihaela Panainte. Distribuția: Bona Rusalina Adelina, Camelia Ghinea, Florin Ibrași, Marius Tudor, Robert Danci, Sorin Fruntelată;
– Teatrul Nottara, București, cu spectacolul „Thailanda” , de Dimitris Kechaidis și Eleni Chaviara, regia: Alexandru Jitea. Distribuția: Andreea Măcelaru Șofron, Victoria Cociaș, Cristina Stoica Ivanciuc.

Episoade (i)reale: autobuzul-scenă și alarma de incendiu 

Un experiment teatral extrem de interesant a propus Performance Delivery, București, cu spectacolul ,,Buzunarul cu pâine’’ de Matei Vișniec, regia Alexandru Bogdan și o distribuție din care au făcut parte Alexandru Nagy și Ștefan Pavel. Spectacolul a avut loc într-un autobuz ce circula în regim normal pe traseul Nera – Govândari. Interacțiunea dintre actori și călători, mulți dintre aceștia neștiind că participă la un spectacol, a fost extrem de savuroasă și a evidențiat un reconfortant simț al umorului pe care-l au reșițenii.

Un alt moment extrem de interesant s-a produs în timpul spectacolului „153 de secunde”, realizat de ARCUB, spectacol care tratează un subiect extrem de dureros și sensibil, respectiv incendiul de la Clubul Colectiv din București. Într-un moment al spectacolului, postincendiu, când actorii și spectatorii erau ancorați deopotrivă în drama trăită de victimele acestei tragedii, pe scenă se aude o voce agitată care întreabă: S-a întâmplat ceva? Întrebarea este întâmpinată cu un răspuns nedumerit venit din partea personajelor de pe scenă: Nu, nu s-a întâmplat nimic! Este totul ok!, părea a fi vocea unor îngeri aflați acum într-o lume mai bună, în care toate durerile lor luaseră sfârșit. Sigur? A sunat alarma de incendiu și am fost informați că este nevoie de intervenția pompierilor!, insistă vocea personajului intrat atât de intempestiv pe scena teatrului. Nu, chiar nu s-a întâmplat nimic! Nu este nevoie de pompieri!, vine iarăși răspunsul liniştitor din partea „serafimilor” de pe scenă. Nedumerit, omul se retrage, iar actorii continuă spectacolul atât de natural încât lasă impresia că momentul respectiv face parte din regia spectacolului!

La final, atunci când încă încercam să descopăr cheia în care să interpretez această scenă, poetul Costel Stancu mă întreabă de ce a sunat alarma, în timp ce directorul teatrului, Florin Ionescu, îmi spune că pompierii au fost alarmaţi cu pericol de incendiu la teatru, iar momentul de pe scenă a fost real și nimeni, nici chiar el, în afara celor ce cunoșteau spectacolul, nu şi-a dat seama de acest lucru.

Mă gândesc că întâmplarea este oarecum ciudată, dar, cu atât mai mult, apreciez profesionalismul actorilor de pe scenă care au reușit să încadreze acest moment în spectacol, evitând astfel eventuala busculadă care s-ar fi putut crea în urma alarmei de incendiu.

Premianții ediției inaugurale

La finalul „New Wave Theater Festival”, juriul a decis acordarea următoarelor premii:

1. PREMIUL PENTRU REGIE:
Regizoarei CRISTA BILCIU, pentru spectacolul „Pe jumătate cântec”, Teatrul Odeon, București.

Spectacolul „Pe jumătate cântec” introduce spectatorul în povestea de viață a Francescăi. Funcțional, spectacolul se desfășoară într-o succesiune de nouă “tablouri” ce reprezintă etape de viață, cuprinse între 5 și 33 de ani, împreună cu erotismul, fricile, speranțele și greșelile specifice fiecărei vârste. Un întreg univers, extrem de sensibil, în care pot încăpea vieți de succes sau destine frânte, în funcție de întâmplările din viața personajului și de alegerile acestuia. Este povestea unui destin tragic, generat de incapacitatea Francescăi de a-și urma visurile și de a-și trăi propria viață. O viață care, din cauza superficialității cu care o tratăm sau a greșelilor pe care le facem, se poate întoarce împotriva noastră ca un virus suficient de nociv încât să distrugă speranțe, visuri, vieți.

2. PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ:
Actriței ANDA SALTELECHI, pentru rolul Francesca din spectacolul „Pe jumătate cântec”, Teatrul Odeon, București.

În rolul Francescăi, Anda Saltelechi este de-a dreptul bulversantă. O actriță completă, care trece cu usurință din registrul comic în cel tragic sau de la nevinovăția copilăriei la tulburările specifice adolescenţei, speranțele femeii ce pășește cu încredere în viață… până la dramatismul celei ce constată că viața i-a fost o neîntreruptă sumă de eşecuri care, pas cu pas, au împins-o către tragica decizie a abandonului la o vârstă care, în mod normal, poate fi oricând prilej pentru un nou început. Despre Anda Saltelechi, Mirella Patureanu spune în revista „Dilema Veche” că „fata aceasta este un adevărat diamant, poate străluci pe scenă, cu zeci de fațete, inepuizabilă, subtilă și puternică”. Da! Aceasta este impresia pe care Anda Saltelechi a lăsat-o și la Reșița, fiind, în mod indiscutabil, câștigătorul meritoriu al premiului pentru „cea mai bună actriță” din „New Wave Theater Festival”.

3. PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR:
Actorului Andrei Cătălin, pentru rolul Marc-Aureliu din spectacolul „Crăciunul președintelui”, Teatrul „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea.

Premiul pentru cel mai bun actor care i-a revenit lui Andrei Cătălin, într-un mod binemeritat, scoate în evidență uluitoarele sale calități de actor. Cine l-a văzut pe scena teatrului reșițean, în rolul frizeriului Marc Aureliu, din spectacolul „Craciunul președintelui” de Pascal Bruckner, a înțeles că este un actor complet, care poate face orice rol, trăiește cu patimă pe scenă și are capacitatea de a crea personaje memorabile.

4. PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU VALORIFICAREA CREAȚIEI ROMÂNEȘTI DE AVANGARDĂ:
Teatrului de Vest din Reșița, pentru spectacolul „Scene bizare după Urmuz”, regia Mihaela Panainte.

Premiul special, acordat pentru valorificarea creației românești de avangardă, și-a găsit un binemeritat câștigător! „Scene bizare după Urmuz”, dramatizare și regie Mihaela Panainte, este o piesă de teatru cu un puternic spirit avangardist, caracterizat prin respingerea totală a canoanelor teatrului tradițional și prin adoptarea unor formule îndrăznețe care să deschidă noi perspective în dramaturgie. Este, de asemenea, un spectacol foarte curajos… dar riscant în același timp. Într-un spațiu foarte ingenios amenajat, de scenografa Erika Csegöldi, personajele pendulează între lumea reală, reprezentată de sală și de spectatori, universul mic (familial), reprezentat de spațiul în care-și petrec viața cotidiană soții Stamate împreună cu fiul acestora Bufty, și universul mare… cosmosul, cu ale sale tentații către care locuitorii universului mic se simt atrași irezistibil. O sirenă, un instrument muzical și vibrațiile unei muzici astrale te trimit cu gândul la universul urmuzian, eminamente static și imaginar, dar și la o imposibilă Odisee, imaginară și ea, prin care trece gândul, ca un însoțitor al lui Ulise pe lungul drum al întoarcerii către casă. Dincolo de această ideație rămâne casa familiei Stamate, apăsătoare și ermetic închisă, fără acces la lumea reală, deschisă doar înspre universul mare, al imaginațiilor și al introspecțiilor. Personajele, reprezentate de actorii Bona Rusalina Adelina, Camelia Ghinea, Florin Ibrași, Marius Tudor, Robert Danci și Sorin Fruntelată, reușesc să dea viață unei lumi mici și aparent șterse, dar imposibil de evitat, fiindcă vivifică monotonia lumii noastre, cu indivizi egoiști, agresivi, ipocriți și imorali. O gestualitate în care alternează robotizarea și primitivismul amintește de o lume a uniformizării și standardizării, în care oamenii sunt transformați în ființe periferice, caraghioase și depersonalizate, condamnate la o existență dezumanizantă, înlocuiți oricând de o simplă aglomerare de obiecte.

S-a evitat încă un rușinos sfârșit de istorie culturală locală!

Cu ce rămânem după „New Wave Theater Festival”? Foarte important este faptul că acest proiect a reușit să dezmorțească o parte din locuitorii comunități reșițene. Mânați de un spirit constructiv, cu multă pasiune, ei și-au dat mâna pentru a evita încă un rușinos sfârșit de istorie culturală locală. Festivalul ne-a demonstrat că are potențialul să adune la un loc resursele umane și financiare necesare organizării. A demonstrat de asemenea că poate genera suficient interes pentru a fi transformat într-o sărbătoare culturală capabilă să dea Reșiței ștaiful de noblețe necesar pentru a ieși din cenușiul cotidian.

Cred însă că viitorul festivalului va depinde în mare măsură de modul în care reușim să înțelegem că el trebuie să fie pentru Reșița, pentru locuitorii orașului, șansa de a-și demonstra forța, adunând în jurul acestuia toate resursele necesare pentru ca, într-un termen rezonabil, să capete o importantă rezonanță națională și internațională. În acest fel, „New Wave Theater Festival” poate deveni un festival la care cele mai importante trupe de teatru să-și dorească participarea cu cele mai bune spectacole, evitând să facă doar un act de prezență.

Resurse locative există, trebuie reabilitate urgent!

Scepticilor le spun că avem la Casa de Cultură o sală care, cu o investiție de aproximativ 300.000 euro, se poate transforma într-una din cele mai frumoase și funcționale săli de teatru din România. Tot la Casa de Cultură există sala 94, cu aproximativ 240 locuri, care poate fi perfectă pentru tot felul de simpozioane ce se pot organiza în jurul unui astfel de eveniment. Pentru a fi adusă la un nivel corespunzător nu sunt necesari mai mult de 20-30.000 euro. Mai avem sala de teatru de la Cultural, care se pretează perfect spectacolelor mai mici, de tip monodramă sau experimentelor teatrale. La Cinematograful Dacia pot fi montate spectacole cu un decor ceva mai minimalist, iar Sala Lira este perfectă pentru găzduirea unor concerte, simpozioane și spectacole de mici dimensiuni. Mai există Muzeul de locomotive, Centrul civic și Poiana Dealul Golului, acolo unde locomotivele, superba fântână arteziană sau platoul și stema UCMR pot fi folosite ca excelente decoruri pentru spectacole realizate în aer liber. Pe viitor… acestora li s-ar putea alătura și Ateneul!

Deci… resurse locative există! Ele trebuie reabilitate urgent, iar acest lucru nu poate fi realizat decât dacă devin o prioritate pentru administrația locală şi județeană. Soluții… de asemenea există! Important este să le căutăm pe cele care pot debloca lucrurile, nu pe cele care le pot bloca și mai rău. Și mai este important că un proiect de asemenea anvergură să nu dezbine, ci să unească toate spiritele și bunele intenții existente în acest spațiu, pentru ca împreună să dea semnalul revigorării speranței în acest oraș.

Orașul ar prinde culoare și viață

Pentru a reuși este important să-ți dorești mereu mai mult, să atragi toate resursele administrative, culturale, ong-uri, societăți comerciale, instituțiile de învățământ universitar și preuniversitar, convingându-i că acest proiect nu aparține unui om… sau unei singure instituții. Dimpotrivă… proiectul trebuie asumat ca fiind al Reșiței, oraș ce-și caută o nouă identitate cu ajutorul căreia să ne păstrăm nealterată mândria de reșițeni. Onestitatea și respectul trebuie să guverneze relația dintre organizatori, cetățenii orașului, invitații la festival și spectatori… de oriunde ar veni aceștia. Nimic din ce promiți să nu rămână neonorat pentru că aceasta este garanția încrederii, fără de care lucrurile nu pot fi împinse înainte. Dacă nu reușim acest lucru… proiectul va muri, dacă reușim… orașul va prinde culoare și viață, iar noi, reșițenii, vom scăpa de păguboasa neîncredere ce ne otrăvește sufletele, devenind mai încrezători în noi și în ceea ce se întâmplă în orașul nostru.

Celor care se îndoiesc de faptul ca teatrul poate face acest lucru, le sugerez să privescă spre Avignon, un orășel francez cu aproximativ 90.000 locuitori, care în fiecare an, între 5 şi 26 iulie, se transformă în capitala mondială a teatrului. Fără acest festival, puțină lume ar fi auzit despre Avignon.

Foto: imagine din piesa Prenumele, jucată de actorii Teatrului de Vest Reșița

Facebook Comments

Cele mai citite