La ediția din acest an a celui mai important târg de carte din țara noastră – Salonul Internațional de Carte Bookfest – s-a vorbit (și) despre Reșița, despre proiectele culturale nonconformiste dezvoltate aici și despre cum intenționează primarul Ioan Popa să transforme orașul prin intermediul artei avangardiste.
Vineri seară a avut loc, la București, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2002, lansarea albumului „Picturi cu vârf și îndesat” – un catalog cu cele peste două sute de desene și picturi pe care artistul Dumitru Gorzo le-a realizat și le-a expus, în urmă cu un an, în geamurile fostului Magazin Universal / Universalul Vechi din Reșița.
„Gorzo a transformat prin gestul său, prin intervenția sa, o clădire părăsită de foarte mulți ani, o clădire monumentală, într-o imensă instalație. Nu vorbim doar despre două sute de picturi puse în geamurile acestui magazin, ci vorbim de un gest care a transformat timp de șase luni magazinul într-un monument în spațiu public”, a spus, în deschiderea evenimentului, managerul Editurii Vellant, Alex Radu, cel care a moderat lansarea albumului. Producătorul cultural Valentin Savu a dezvăluit că proiectul a început întâmplător, cu prilejul unei vizite la Reșița în cadrul unui proiect al artistului Nicolae Comănescu: „Am văzut, atunci, cu toții respectiva clădire și Gorzo și-a dorit foarte tare să facă o intervenție asupra ei. Într-un timp destul de scurt, am prezentat o propunere primarului Ioan Popa, care a zis aproape instantaneu da. Gorzo a început lucrul, s-au făcut măsurători, s-au creionat peste două sute de lucrări, s-au spălat peste două sute de geamuri, s-a cărat instalația Gheorghe, care era depozitată în București, la Reșița. Expoziția a fost bestială, pur și simplu”.
Publicul prezent la lansare a putut afla povestea clădirii primului magazin universal construit în Reșița, în urmă cu 70 de ani, de la primarul Ioan Popa: „Această clădire care a fost baza realizării picturilor – Magazinul Universal – este o clădire făcută în anii ’50 într-un loc care se numește Spitzpark pentru că, în primul rând, trăiau atunci foarte mulți nemți în Reșița și pentru că întâlnea două străzi într-o formă foarte ascuțită, iar clădirea are formă de navă. Ea a fost abandonată după Revoluție și chiar este un monument, este o clădire foarte frumoasă. Și așa cum am mai avut o întâmplare în Reșița, de dată recentă, cu Nicolae Comănescu, care a pus vreo două camioane de nisip în saci și a împachetat Monumentul Eroilor și l-a făcut foarte vizibil în oraș, așa și această clădire – Magazinul Universal – a devenit foarte vizibilă pentru reșițenii mei în primul rând, și nu numai. A venit o grămadă de lume din Timișoara, din Deva, Hunedoara, Arad să vadă aceste lucrări”.
Totodată, edilul și-a exprimat, din nou, dorința de a prelua imobilul, aflat în stare de degradare, de la proprietarul privat care îl deține: „Sper ca în viitorul apropiat să reușim să o smulgem din ghearele celor care au pus mâna pe ea și să devină un loc care să adăpostească artă și să îl văd din nou pe Gorzo acolo, să vedem ce idei mai putem implementa după ce intrăm în posesia ei. Aceasta este povestea Magazinului Universal care a pierdut și M-ul, a rămas doar «agazin Universal»”.
La rândul său, istoricul de artă Erwin Kessler, directorul Muzeului de Artă Recentă, a vorbit, dintr-o altă perspectivă însă, despre Magazinul Universal din Reșița: „Pentru mine nu a fost o surpriză magazinul în sine. Era genul de magazin pe care îl știam din copilărie, în care găseai de toate, dar toate păreau de calitate proastă și nu voiai să iei nimic de acolo, voiai să iei de la sârbi. Eu sunt din Severin, la fel ca Reșița, aproape de sârbi. Singurul lucru rămas din acel magazin și dorit de foarte multă lume este acea reclamă uriașă, cred că are vreo opt metri pătrați, din acei ani, în care toate acele produse, care arătau bine reprezentate, dar se dovedeau de proastă calitate, continuă să fie iconice. Dar iconice ca reprezentare. Nu vreau să uităm acele timpuri în care lucrurile bine făcute erau doar pentru a fi arătate”.
Întrebat de moderatorul Alex Radu de unde a avut curajul de a începe la Reșița, un oraș mic, cu trecut industrial, proiecte culturale nonconformiste, edilul Ioan Popa a vorbit despre reperele care i-au dat încredere că Reșița ar putea fi adusă în atenția publică și altfel decât prin industrie: „Primul lucru este ce mi-a spus un bun prieten de la Banca Mondială, Marcel Heroiu, și nu are treabă neapărat cu cultura, ci cu modul în care comunitățile pot să crească, să stagneze sau să scadă. Mi-a dat un exemplu simplu și elocvent: Dacă te gândești la un sat din România, care ți-ar veni în minte? Unul dintre ele cu siguranță este Săpânța. De ce? Pentru că un nebun a avut o idee: să picteze crucile de lemn cu mesaje, lucru care a generat ulterior punerea pe hartă a acestei comunități, cu un aflux continuu de turiști români și străini. Al doilea – o vizită la Muzeul Guggenheim din Bilbao, unde am mers ca primar pentru a vedea cum a renăscut un oraș industrial. Acolo am văzut o lucrare la care toată lumea se uita cu ochii mari, căscați: trei table de 25 de milimetri și înălțime de doi-trei metri, care șerpuiau creând un labirint, toate ruginite. Și eu, inginer TCM-ist venit de la Reșița, care a văzut motoare navale făcute la Reșița, cu pistoane de doi metri, cu patru etaje, ca un bloc, mă uitam și mă gândeam că oamenii ăștia sunt nebuni. Sunt trei table ruginite, ce au? Era o lucrare a lui Serra (Richard Serra, sculptor american, n.r.). Nu știam cine e Serra pentru că eu, repet, sunt un inginer TCM-ist, și mediocru am fost la vremea respectivă”. Muzeul de artă contemporană din Bilbao a fost, de altfel, sursa de inspirație pentru proiectul Primăriei Reșița de reconversie a Halei Minda și de transformare a acesteia într-un centru de excelență în lucrări în metal.
„Aceste două repere mi-au dat încredere că prin artă s-ar putea să am șansa să aduc Reșița din nou în atenția publică, într-un mod mai facil decât au făcut-o austro-ungarii în 1771, când au alocat resursă financiară enormă ca să facă două cuptoare de turnare a oțelului la Reșița, Franziskus și Josephus, și noi de atunci producem oțel, de 250 de ani. Eu încerc să catalizez puțin lucrurile și să readuc Reșița pe hartă într-o altă manieră. Sper să o pot face prin intermediul lui Gorzo, a unor artiști de talia lui. Creștem împreună!”, a punctat Ioan Popa în fața publicului de la Bookfest 2022.
