Povești! Nu mai vrem proiecte și vorbe… vrem fapte!, strigă cu înverșunare, ignorand tocmai faptele, pesimiștii Reșiței. Este tipul de abordare care nu poate avea ca efect decât regres social și economic.
Orice investiție serioasă, mică sau mare, este un rezultat al comunicării. Aceasta definește nevoile societății, pe care le transformăm în proiecte… apoi în fapte. Cei care administrează în această perioadă orașul nu trebuie blamați pentru proiectele propuse și nerealizate de alții!
Eu am sentimentul că abia acum, după 30 ani, Reșița are o strategie de oraș bine gândită și cu foarte multe șanse să fie implementată! Având în vedere anvergura acestei strategii, compusă din zeci, poate sute, de proiecte mai mici sau mai mari, este evident că rezultatele nu pot fi spectaculoase pe termen scurt, dar ele sunt totuși vizibile pentru cine vrea să le vadă! Finanțarea acestor proiecte este, de asemenea, o problemă care nu poate fi rezolvată de la o zi la alta, dar există o evidentă preocupare și pricepere în acest sens.
Cred că fiecare dintre noi, cetățenii acestui oraș, trebuie să privim cu speranță viitorul și să ne bucurăm pentru orice lucru făcut, chiar dacă acesta nu-i în cartierul nostru… sau pe strada noastră. Dacă lucrările executate sunt parte din această strategie de reabilitare, chiar reconstrucție, a orașului, cu siguranță se va ajunge și acolo unde ne „arde” pe fiecare dintre noi mai mult! Prima prioritate este însă Reșița, și ar trebui să dăm credit, chiar să încurajăm implementarea acestei strategii de care are nevoie atât orașul, cât și locuitorii acestuia!
