Suntem prezenți și pe

Investigații

Tendințe în fraudarea fondurilor europene: Anii de vârf, regiunile „harnice”, profilul fraudatorilor. Agricultura și resursele umane, ținte preferate

Publicat cu

pe

Aproape fiecare program de finanțare prin care Comisia Europeană ne trimite bani din 2007 încoace a fost fraudat masiv. O spun comunicatele și buletinele de presă publicate pe site-ul Direcției Naționale Anticorupție, prin care procurorii au anunțat de-a lungul timpului sute de trimiteri în judecată pentru fraudarea fondurilor europene, de la cele de preaderare (PHARE, ISPA și SAPARD) și până la banii pe care îi primim astăzi prin FEADR.

Raportul Oficiului European Anti-Fraudă (OLAF) pe 2017 arată că statele membre au furat 3 miliarde de euro din bugetul comunității. Raportul spune că România conduce clasamentul investigațiilor OLAF, având cele mai multe spețe de fraudare identificate. După noi vin ungurii și polonezii. La prezentarea raportului pe anul 2017, OLAF a dat ca exemplu cazul Tel Drum, unde reprezentanții europeni au calculat un prejudiciu de 21 de milioane de euro – bani pe care acum îi vor înapoi.

Pornind de la informațiile publicate pe site-ul Direcției Naționale Anticorupție, parchetul care investighează în mod special spețele privind fraudarea banilor europeni, PressHub.ro și Info Sud-Est au analizat perioade, regiuni, tiparul celor care încearcă cel mai des să obțină ilegal banii UE și tipurile de fonduri care sunt fraudate cel mai frecvent.

Metodologia analizei: 

  • Am folosit exclusiv informațiile care apar pe site-ul Direcției Naționale Anticorupție (www.pna.ro), preluarea acestora fiind făcută în 15 aprilie. Au fost parcurse câteva sute de comunicate și buletine de presă pe care motorul de căutare de pe site le-a afișat după cuvintele cheie „fonduri europene”;
  • În calculul nostru nu am socotit începutul urmăririlor penale, reținerile sau arestările preventive, ci doar trimiterile în judecată. Am întocmit tabele cu activitatea fiecărui serviciu teritorial din fiecare lună a fiecărui an, începând cu anul 2007 și până în primul trimestru al anului 2019 (inclusiv). Am ales 2007 ca punct de început al analizei noastre pentru că atunci a devenit România membru UE. Nu am reușit să monitorizăm însă câte dintre spețele trimise în judecată au primit condamnări definitive, achitări sau sunt încă pe rol, pentru că ar fi însemnat urmărirea în instanță a aproape 700 de cauze, ori demersul nostru și-a propus exclusiv monitorizarea fondurilor europene și nu a rezultatelor activității DNA;
  • Am analizat doar informațiile publicate de DNA pentru că este singurul parchet care instrumentează spețe care au ca obiect fraudarea banilor europeni. În urma prelucrării informațiilor s-au conturat tipare de fraudatori și fraudare, dar și concluzii în funcție de context, regiuni sau în funcție de schimbări care au influențat activitatea procurorilor. 

În perioada ianuarie 2007 – martie 2019, procurorii DNA au trimis în judecată aproape 700 de cauze care au avut ca obiect fraudarea fondurilor europene. Aproape 40% dintre acestea au fost instrumentate și trimise în instanță doar în perioada 2015-2017. Un salt important a fost făcut în anul 2016, atunci când procurorii au trimis în judecată cu 50% mai multe spețe de fraudare a banilor UE decât în 2015, iar apogeul a fost atins în anul 2017, când în fața judecătorilor au ajuns peste 100 astfel de cazuri. În anul 2018 s-a înregistrat un regres semnificativ: numărul trimiterilor în judecată a scăzut cu 50% față de 2017, dar trebuie ținut cont de deciziile CCR și modificările masive din codurile penale, care au îngreunat semnificativ munca procurorilor. Însă, la începutul anului 2019, se observă o creștere a numărului de spețe cu fonduri europene, având în vedere că doar în primul trimestru au ajuns deja în instanță în jur de 20 de astfel de dosare.

În privința regiunilor din care au fost trimise în judecată cele mai multe dosare se remarcă o situație bizară. Regiunile Centru și Nord-Vest, acolo unde au ajuns cei mai mulți bani europeni, cuprind serviciile teritoriale ale DNA care au instrumentat cele mai puține spețe de fraudare a fondurilor UE. În cealaltă parte a țării, în regiunile Sud-Est și Nord-Est, care au obținut cele mai puține fonduri europene, cuprind serviciile teritoriale ale DNA care au înregistrat cele mai multe trimiteri în judecată care au avut ca obiect fraudarea banilor UE.

Astfel, în perioada 2007-2019, după București, DNA Constanța a trimis în instanță cele mai multe spețe cu finanțări europene, 90% dintre acestea fiind instrumentate din 2013 încoace. DNA Iași și DNA Craiova se află la mică distanță de Constanța și sunt urmate de serviciile teritoriale din Suceava și Galați. Cea mai slabă activitate este înregistrată în DNA Oradea, acolo unde procurorii au trimis în judecată, în perioada 2007-2019, mai puține dosare decât au trimis colegii lor de la Constanța într-un singur an, 2017. Următoarele servicii teritoriale cu activitate slabă în zona fondurilor europene sunt Alba și Cluj, urmate de Brașov și Pitești.

Serviciile teritoriale din Târgu Mureș, Ploiești, Bacău și Timișoara se situează la mijlocul acestui clasament, cu un număr similar de dosare pe care le-au trimis în judecată și care au avut ca obiect fraudarea banilor veniți de la Bruxelles (în jur de 30-40/ST).

Din punct de vedere al perioadelor în care au fost cercetate și trimise spre judecată cauzele în care se urmărea cheltuirea fondurilor europene, acestea s-au înscris în general într-o creștere constantă a numărului spețelor și nu au cunoscut fluctuații majore de la un an la celălalt, cu trei excepții: 2009, 2013 și 2018. În acești ani, trendul ascendent al activității penale în segmentul fondurilor europene a fost întrerupt de scăderi bruște și semnificative: în medie cu 40%, 20%, respectiv 50% mai puține dosare decât în 2008, 2012, respectiv 2017.

Începuturile fraudării fondurilor europene

Mulți dintre inculpații care au fost trimiși în judecată în anii 2007, 2008 și 2009 au dat socoteală pentru modul în care au cheltuit fondurile de preaderare, adică primii bani europeni, cei care au ajuns în România la începutul anilor 2000.

Ce sunt fondurile de preaderare

Uniunea Europeană a încercat în permanență să ofere sprijin țărilor care candidau pentru statutul de membru al comunității trimițându-le bani, adică aceste „fonduri de preaderare”. Principalele trei instrumente financiare au fost PHARE, ISPA și SAPARD și aveau rolul de a „înmuia” diferențele care existau între Vest și statele Europei Centrale și de Est. Spre exemplu, PHARE este un program care a fost conceput inițial pentru Polonia și Ungaria abia ieșite din comunism pentru a le ajuta să aibă o tranziție mai ușoară către regimul democratic. PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy) s-a aplicat cu succes în Polonia și Ungaria, apoi a fost implementat și în restul statelor ex-comuniste: Cehia, țările baltice, Slovacia, Slovenia, România și Bulgaria. Apoi, banii veniți de la Bruxelles prin ISPA au ajuns în transporturi și mediu, iar SAPARD a reprezentat un ajutor financiar pentru închegarea unei politici agricole comune.

În perioada de preaderare la Uniunea Europeană, România și-a luat o serie de angajamente care, printre altele, au obligat țara noastră să frâneze corupția endemică și să monitorizeze modul în care sunt cheltuiți banii europeni. În 2005, fostul Parchet Național Anticorupție a fost transformat în instituție de sine stătătoare, actuala Direcție Națională Anticorupție, iar la conducerea ei a venit Daniel Morar (2005-2013), actual judecător CCR.

Pașii de aderare au inclus și înființarea Departamentului de Luptă Antifraudă (DLAF), un instrument de monitorizare care protejează interesele Uniunii Europene și, implicit, luptă împotriva fraudei banilor de la Bruxelles. Între DLAF și DNA, care au fost înființate în forma lor de azi în anul 2005, există o colaborare permanentă în privința neregulilor care apar în cheltuirea banilor europeni.

Doar că relația dintre cele două instituții s-a așezat mai greoi, iar perioada de început a fost marcată de contre între șeful DLAF și cel al DNA.

În decembrie 2006, cu doar câteva zile înainte ca România să devină membru UE, Cristian David, șeful DLAF la acea vreme, acuza DNA că se mișcă „prea greu” în soluționarea dosarelor care au ca obiect fraudarea fondurilor de preaderare. Abia după două luni, Daniel Morar i-a replicat lui David că unele sesizări ale DLAF conțin date inexacte sau nereale, că ele reprezintă doar „puncte de plecare” în anchetele DNA și că, în multe cazuri, notele și observațiile trimise de DLAF nu se transformă în dosare penale. Opt ani mai târziu, Cristian David, cel care a condus DLAF la începuturile sale, era trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și, ulterior, condamnat definitiv la cinci ani de închisoare.

De altfel, în toate rapoartele de activitate ale DNA fraudarea fondurilor europene a reprezentat un capitol aparte și, în ultimii ani, șefii Direcției au menționat în fiecare discurs dosarele trimise în judecată pe această speță.

Tipare de fraudă și fraudator

O analiză a dosarelor trimise în judecată de procurori în zona fondurilor UE arată că cele mai multe fraude sunt înregistrate în domeniul agricol și al formărilor profesionale ori al discriminării / egalității de șanse. APIA și SAPARD sunt două programe care au făcut furori în rândul agricultorilor și fermierilor, mai ales al celor din comunitățile relativ mici. Mulți dintre primarii, viceprimarii, consilierii, fermierii sau agricultorii din satele românești au încercat să obțină ilegal subvenții sau alte finanțări în agricultură ori au vrut să primească de la Uniunea Europeană mai mulți bani decât ar fi meritat.

Cele mai frecvente ilegalități consemnate în rechizitoriile procurorilor sunt falsificarea semnăturilor, inventarea unor documente care nu există în realitate, decontarea multiplă a subvențiilor, lipsa derulării activităților pentru care beneficiarii au primit finanțări (în special seminarii, cursuri de formare profesională, conferință, alte evenimente) sau cheltuirea banilor europeni în alt scop decât cel pentru care au fost virați în contul beneficiarilor.

Unul dintre tiparele de fraudatori pe care le-am identificat este cel al primarului de comună mică sau medie. Este înrădăcinat în funcție de mai multe mandate și are în arendă zeci sau, în unele cazuri, sute de hectare de teren agricol pe care îl lucrează cu ajutorul utilajelor cumpărate tot cu bani europeni. Terenurile aparțin familiilor din comună care nu își pot lucra eficient pământurile și nu pot ține pasul cu agricultura modernă pentru că nu au utilaje corespunzătoare. Și nici nu le pot achiziționa pentru că lipsa de educație, de informare sau pur și simplu de încredere le îngrădește accesul la finanțările europene. Dar, astfel, le înlesnește accesul primarilor care, prin puterea semnăturii și a accesului la informații și instituții, obțin fonduri europene chiar și atunci când nu le merită. De obicei, prejudiciile nu depășesc câteva zeci de mii de euro.

Primarii sunt ajutați în schema aceasta de al doilea tipar de fraudator pe care l-am identificat: funcționarul public (din minister, primărie, consiliu județean sau APIA, fie că este referent sau director în instituție) care își trafichează influența sau cere șpagă pentru a debloca fonduri europene sau pentru a deveni părtaș la alte ilegalități (cum ar fi obținerea unor sume mai mari de bani sau chiar obținerea pe nedrept a întregii finanțări europene). Acești funcționari au acces mult mai rapid și facil la regulamentele și cerințele Uniunii Europene, dețin cunoștințe mult mai solide în zona accesării banilor europeni, deci își pot „acoperi” mult mai ușor tentativele de fraudă. Totodată, funcționarii din instituțiile românești care au contact direct cu instituțiile comunității europene cunosc mult mai bine și interesul Uniunii Europene pentru lupta anticorupție și pentru implementarea corectă a proiectelor cu finanțare de la Bruxelles.

Cel de-al treilea tipar identificat este și cel mai cunoscut publicului pentru că persoanele trimise în judecată în acest caz sunt politicieni sau oameni de afaceri cunoscuți, de obicei cu activitate desfășurată în capitală, iar prejudiciul adus Uniunii Europene este uriaș comparativ cu zecile de spețe de la nivel local. Cazurile de politicieni sau afaceriști care fraudează fonduri UE sunt incomparabil mai rare decât primarii și funcționarii din localitățile mici care ajung la duzină în fața judecătorilor. O explicație ar fi că persoanele publice din prima linie (prefecți, președinți de consilii județene, parlamentari, miniștri, europarlamentari sau afaceriști cunoscuți) apelează la mecanisme de fraudare a banilor europeni mai întortocheate și mai greu de probat decât cazurile-școală din mediul rural unde, de cele mai multe ori, sunt falsificate documente.

Prima sentință de răsunet într-un dosar de fraudare a fondurilor europene a avut loc în anul 2009 atunci când Iosif Mihai Puwak a fost condamnat definitiv la doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri europene. Iosif Mihai Puwak era chiar soțul fostului ministru al Integrării Europene, Hildegard Puwak, numită în guvernul condus de Adrian Năstase în perioada 2000-2004. În 2015, Curtea de Apel București a emis o altă sentință definitivă, în speța deturnării de fonduri din Argeș, unde procurorii au calculat un prejudiciu de 1 milion de euro. În acest dosar, fostul președinte al Consiliului Județean Argeș, Constantin Nicolescu, și omul de afaceri Cornel Penescu au fost condamnați definitiv la șapte ani și opt luni, respectiv patru ani de închisoare cu executare.

Însă, de departe, cel mai cunoscut și controversat dosar instrumentat de DNA în domeniul fondurilor europene este cel al societății Tel Drum, o firmă conectată la apropiații șefului Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, cel care conduce Partidul Social Democrat, aflat la guvernare din 2016. Societatea, Liviu Dragnea și prietenii săi sunt, în prezent, cercetați penal de procurorii DNA. Și, deși politicianul și afaceriștii Tel Drum sunt în prima linie a vieții publice, oamenii legii susțin că ei ar fi produs Uniunii Europene un prejudiciu de 21 de milioane de euro. Și, pentru asta, ar fi ales tot schema clasică de fraudare a banilor europeni: hârțoagele falsificate. Ca la țară.

 

 

Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Info Sud-Est în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Andreea Pavel

Andreea Pavel este jurnalist si fondator al ziarului Info Sud-Est. A debutat in presa in anul 2007, iar in anul 2014 a castigat Tanarul Jurnalist al Anului ”pentru indrazneala de a face presa libera la Constanta”. Infiintat in anul 2012, saptamanalul Info Sud-Est s-a remarcat printr-o serie de investigatii despre legaturile transpartinice, abuzurile si coruptia de la malul marii, dar si prin campaniile de salvare a patrimoniului cultural si istoric din Constanta.

Continuați lectură
Reclamă
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Investigații

„De ce nu ne tratați bolnavii?” – Drama pacienților non-COVID în vremea pandemiei

Publicat cu

pe

„Toți pacienții vor fi considerați potențial infectați cu coronavirusul SARS-CoV-2”. Aceasta a fost ipoteza care a pus pe butuci starea de sănătate a mii de români care n-au experimentat încă simptomele noii infecții, dar care sufereau de ani întregi de diferite forme ale cancerului, de probleme vasculare sau respiratorii și care aveau nevoie, chiar și în vremea coronavirusului, de sprijin medical. Sprijin pe care nu l-au primit. Sau l-au primit tardiv.

Și astfel, mulți e posibil să fi murit cu zile în timpul pandemiei, fără a fi trăit vreuna dintre simptomele temutei infecții. Puțini dintre ei, ajunși în spital pe fondul unor probleme urgente, s-au infectat chiar acolo și astfel viața le-a fost curmată rapid, cu diagnosticul deja cunoscut.

Regulile spitalizării în pandemie

Potrivit unui proiect de recomandări referitoare la reluarea activității de către spitalele non-Covid după expirarea stării de urgență, redactat de Institutul Național de Sănătate Publică, „toți pacienții vor fi considerați potențial infectați cu coronavirusul SARS-CoV-2 și vor fi internați câte cel mult 2 în salon, cu respectarea unei distanțe de cel puțin doi metri între ei”.

În starea de urgență s-a pornit de la aceeași premisă, după ce în mai multe spitale din țară s-au creat focare de infecție, în urma internării unor pacienți care prezentau simptome din afara spectrului infectării cu noul coronavirus, dar care s-au dovedit a fi, în cele din urmă, purtătorii lui.

Ca atare, spitalele au început să evite, pe cât posibil, internarea oricăror pacienți, indiferent de simptomele pe care ei le prezentau. Totuși, pentru a se putea interveni în cazul unor situații urgente, au apărut „circuitele interne”, care au rolul de a evita contactul pacienților cu patologii respiratorii acute cu pacienții care suferă de alte afecțiuni.

Mai mult, timpul de intervenție a crescut, pentru că, întru siguranța pacienților și cadrelor medicale, s-a luat măsura dezinfectării spațiilor după intersectarea cu fiecare pacient. Triajul se realiza în zone special amenajate din apropierea unităților spitalicești, iar pacienții erau astfel direcționați către secțiile specializate în afecțiunea pe care ei o prezentau.

Toate aceste măsuri au fost, însă, teoretice. În practică, lucrurile au mers mult mai prost decât era cazul.  Practic, bolnavi cu afecțiuni grave erau trimiși acasă, medicii refuzând să-i trateze, de teama infectării. Și, în lipsa tratamentului urgent și eficient, mulți dintre oameni au decedat în timpul pandemiei, fără să fi experimentat nicio secundă simptomele COVID-19.

De-a alba-neagra cu viața

Cert e un lucru: fie că a avut sau nu Covid, din asta nu faci absolut niciodată un motiv de a lăsa omul 2 ore pe masă la UPU, ca să moară desangvinizat. Cum poți să mai profesezi după asta, să știi că ai fi putut să salvezi un om și o familie și nu ai făcut-o…?”, întreabă retoric Anita Radics, fiică…

Era chiar înainte de Paști, atunci când România se isteriza dacă să luăm lumină sau nu, se semnau protocoale, se dădeau declarații și se anulau declarativ „așa-zise protocoale”. În Caraș-Severin, toate acestea aproape că n-au existat, pentru că, la acea vreme, se dezbătea puternic despre moartea asistentei medicale de la Măureni, Corina Radics.

Apropiindu-se Paștile, ca orice gospodină de la țară, Corina Radics se pregătea de sărbători și făcea curățenie în toată casa. Așa a ajuns să se urce pe o scară să dea jos o perdea de la un geam. Din nefericire, femeia a căzut de pe scară și și-a fracturat piciorul. O fractură extrem de gravă, deschisă!

Din păcate, femeia era singură acasă, așa că a trebuit să se descurce singură. Cadru medical, însă, a știut repede că trebuie să-și improvizeze un garou, pentru a opri sângerarea, după care s-a târât singură până în curtea casei, astfel încât strigătele sale de ajutor să fie auzite. Dar asta a consumat timp, timp prețios și, deopotrivă, a dus la pierdere de sânge…

Odată venit ajutorul, familia a chemat de urgență Ambulanța, care a preluat-o pe femeie și a dus-o la Spitalul Județean de Urgență din Reșița. De unde a ieșit în sicriu!

Realități paralele

Pare o poveste dintr-un film prost, o intervenție extrem de greșită din partea tuturor celor implicați, generată, spune familia, de teama de coronavirus.

Prima greșeală pare a aparține echipajului de pe Ambulanță care a intervenit. Din fericire, deși în perioada în care a fost declarată starea de urgență se comunica extrem de prost, noi am reușit, totuși, să obținem declarații. Cât de lămuritoare sunt ele, vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciați.

Echipajul de pe ambulanță a venit total nepregătit. Potrivit Institutului de Sănătate Publică și recomandărilor ministrului de atunci al Sănătății, dar și ale CNSSU, personalul de pe ambulanță trebuie să trateze orice caz ca un caz suspect de COVID-19. Adică trebuie să meargă la intervenție echipat.

În cazul de la Măureni a fost cu totul altfel. Personalul Ambulanței a ajuns la asistenta care pierdea sânge și, când a auzit că femeia a avut contact cu o persoană suspectată de infecție cu coronavirus, dar neconfirmată, s-a întors la autospecială să se echipeze cu costumele de protecție, ceea ce înseamnă și timp, și sânge pierdut.

De la Măureni, Corina Radics a ajuns la Spitalul Județean de Urgență din Reșița, la cortul de triaj epidemiologic. Familia susține că pacienta ar fi fost ținută două ore în acel cort. Medicul de gardă al Unității de Primiri Urgențe spune că nu, că aceasta a stat doar câteva zeci de minute și că a fost dusă la izolator.

Aici apare una din vechile probleme ale Spitalului Județean de Urgență din Reșița: lipsa gărzilor. Deși femeia pierduse mult sânge și trebuia operată de urgență, Secția de Ortopedie a SJUR nu are medic de gardă! Se face un fel de gardă la domiciliu: medicul de gardă este acasă, unde, dacă apare o urgență, este sunat și chemat la spital! Alt timp și sânge pierdut!

Potrivit lui Cosmin Librimir, medicul de gardă al Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență din Reșița, medicul ortoped ar fi ajuns să vadă pacienta, dar aceasta ar fi decedat chiar înainte de a începe procedura de pregătire pentru operație.

Medicii arată că au făcut tot ce se putea face… în condițiile date

Familia a acuzat că, temându-se de cele declarate de femeie, medicii s-au ferit să o opereze, pentru a nu se infecta. Medicii spun că s-a făcut tot ce s-a putut. Dar declarațiile fiecărui responsabil în parte sunt diferite.

Așa că vă vom prezenta pe rând fiecare declarație, urmând să trageți singuri concluziile ce se impun.

Daniela Popescu, managerul Serviciului Județean de Ambulanță Caraș-Severin:

„Solicitarea noastră (a Serviciului Județean de Ambulanță, n.n.) a fost la ora 17:41, la 17:43 ei deja au plecat spre caz. Au ajuns la 18:15, pentru că s-au și echipat, considerând-o un contact la cabinet cu un pacient care este internat la Infecțioase, suspect de Covid. Deci la 18:15 mi-au spus că au luat-o, că era cu tensiune prăbușită, au perfuzat-o, iar la 18:36 au plecat de la caz – până au perfuzat-o, până au pansat-o, la 19:17 au ajuns și au predat cazul la domnul doctor Librimir și am înțeles că la o oră și ceva a decedat”.

Facem, însă, câteva precizări: De la 17.43 la 18:15 sunt mai bine de 30 de minute, destul de mult pentru un drum de aproximativ 20-25 de km! La fel de mult timp pe drum: de la 18:36 la 19:17 pentru distanța Reșița-Măureni. Reamintim observația că s-au dus neechipați.

Cosmin Librimir, medic de gardă UPU la Spitalul Județean de Urgență din Reșița:

N-am luat-o ca și pacient cu Covid, am trecut-o doar prin circuitul de Covid ca să fim siguri, dar nu asta a contat pentru mine. Dacă nu era povestea asta cu Covid, vă spun sincer că femeia intra direct în UPU și primea același tratament despre care am vorbit.

Poate că s-a pierdut puțin timp cu Covidul ăsta, dar femeia oricum murea pe masa de operație, tot din cauza emboliei pulmonare grăsoase.

În concluzie, femeia nu a murit de Covid, cu o mică observație, nu știm de cât timp era pozitivă. Covid dă o insurgență respiratorie, iar din cauza acestui fapt este posibil ca embolia pulmonară să fi explodat. Pacienta avea o predispoziție, dar dacă era sănătoasă, poate embolia nu ar fi fost atât de gravă pentru ea. În momentul producerii fracturii, cam 67% dintre cei aflați în această situație prezintă în sânge acei microbi emboli de grăsimi. Cum ea s-a târât până să ajungă în curte, procentul crește până la 95%.

De asta cred că a murit de embolie pulmonară și nu de Covid”.

Două anchete, nici un rezultat!

Imediat după deces, femeii i-au fost recoltate probe și i s-a făcut testul de coronavirus. Acesta a ieșit pozitiv, dar familia a contestat rezultatul și a cerut un nou test!

Cu toate astea, până la sosirea celui de al doilea test, familia a fost obligată să o înmormânteze pe femeie în condiții de infecție cu coronavirus, fără nici minimala ceremonie funerară! Și asta deși femeia era nu doar asistentă medicală, ci chiar soția preotului din Măureni.

Oamenii au presărat flori pe stradă, pe ultimul drum al asistentei medicale Corina Radics

„Având în vedere situația delicată în care ne aflăm în perioada aceasta, ne pare nespus de rău pentru faptul că nici unul dintre dumneavoastră nu va putea să fie prezent la slujba de înmormântare a mamei, pentru a-și lua rămas bun de la ea. Drept urmare, dorim să vă anunțăm că slujba de înmormântare va avea loc mâine (sâmbătă), între 10:00 – 13:00, până în orele prânzului, într-un regim foarte restrâns, la care va avea acces DOAR familia”, a transmis atunci comunității locale Anita Radics.

Și oamenii au ieșit în fața caselor lor și au presărat cu flori drumul asistentei până la cimitir!

Prefectul Cristian Gâfu anunța că a fost demarată o anchetă administrativă, iar, la sesizarea familiei, Parchetul a deschis un dosar penal. Dar despre ambele nu a mai fost comunicat niciun rezultat până la publicarea acestui articol!

O loterie cu miză viața – o nimerești sau nu

În loc de concluzie, redăm declarația fiicei Corinei Radics, Anita, care este efectiv cutremurătoare: „Familia Radics a primit rezultatul negativ la testul Covid. Ce înseamnă asta, din punctul meu de vedere? Că dacă era o persoană care să fie suspectă și contaminată cu acest virus, cea mai predispusă aș fi fost eu, pentru că eu am avut cel mai mare și mai mult contact cu oamenii în ultima lună, prin campania umanitară la care am luat parte.  

Mama mea nu a mai părăsit satul în care locuim de când s-a declarat această stare de urgență, iar din satul nostru nu e nimeni infectat și nici măcar dintre cunoscuții noștri cu care am avut contact. Și eu întreb foarte serios, atunci: de unde l-ar fi luat? Întreb, doar, pentru că sunt și eu chiar foarte curioasă de lămuriri.

Că a stat virusul în gât și nu a coborât în plămâni, de asta a ieșit negativ cel de-al doilea test al ei… Povești! Povești! Fără să exagerez vreun pic, eu mâncam cu mama mea din aceeași porție, atunci când îmi era poftă de ceea ce gusta ea sau repezeam o gură de cafea din cana ei.

Tata a dormit cu ea și el, fiind diabetic, putem înțelege cu toții cât de predispus ar fi fost să îl primească, nu? Și totuși, Covid nu ne-a vizitat, nici pe mine, nici pe ai mei. De ce? Sau o să îmi explicați acum că noi nu l-am luat pentru că….ce?  Nimic nu se îmbină, nimic nu se leagă, absolut nimic, înțelegeți?

Lăsați-o așa cu explicațiile astea că «nu e alba-neagra la Măureni». Poate că aveți dreptate, de fapt. Nu e alba-neagra, ci e și mai sadic, e o loterie ce are ca și câștig viața – o nimerești sau nu. Încercați să acoperiți murdăriile, ca și cum nu ar ști deja întreaga țară de mușamalizările și mârșăviile care se fac, declarând mai fiecare decedat ca suspect sau ca infectat cu coronavirus, doar ca voi să… ce, din nou?

Și voi încercați acum să explicați lumii că în cazul mamei ați fost drepți și cinstiți. Ca să nu mai menționez faptul că ați încălcat dintru început o regulă capitală, menționându-i acolo numele că ba e, ba nu e infectată cu coronavirus, ceea ce știți bine că NU se face.

Dar a trebuit să scăpați și nu v-a mai păsat de reguli. Toată lumea a dat-o în bâlbâieli zilele astea când întrebam câte ceva de mama, de la oameni politici, la cadre medicale. Am auzit N variante de «adevăr», fiecare având-o pe a sa care, de cele mai multe ori, nu avea mai nimic în comun cu cea a celui pe care l-am ascultat mai înainte.  

Nici nu știu dacă se merită să mai spun ceva. Pe mama nu mi-o aduce nimeni înapoi, nici cuvintele, nici răzbunările, nici murdăriile pe care le scrieți și le împărtășiți voi în presă, ca să iasă curați sus-pușii în urma crimei pe care au comis-o”. (Cristian Franț)

Citiți întregul material jurnalistic pe PressHub

 

Un reportaj coordonat de Carmen Dumitrescu

Despre redacția informală #CovRoMd

Rețeaua informală #CovRoMd cuprinde 27 de publicații de nivel local, regional, național, reprezentate de PressHubExpress de Banat (Caraș-Severin, Timiș), Mesagerul de Sibiu (Sibiu), Monitorul de Cluj (Cluj), Alba24.ro(Alba, Cluj, Hunedoara, Maramureș, Sibiu, Timiș), Gazeta de Dimineață (Hunedoara), Argeșul Online (Argeș), Epoch Times Romania (național),Monitorul de Botoșani (Botoșani), Oradea Press (Bihor), eBihoreanul(Bihor), Átlátszó Erdély (Harghita, Covasna, Cluj, Bihor, Satu Mare, Mureș), Revista 22 (national level), Zi de Zi (Mureș), Jurnalul Văii Jiului (Hunedoara), Arad24.net (Arad), Banatul Azi (Timiș, Arad, Caraș-Severin), inRoman.ro (Neamț), Resita.ro(Caraș-Severin), Liber în Teleorman (Teleorman), Info Sud-Est(Tulcea, Constanța), Jurnalul de Argeș (Argeș), Crișana (Bihor), Transilvania Reporter (Bistrița-Năsăud, Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj), Gazeta de Sud (Dolj, Vâlcea, Gorj, Mehedinți, Olt), Viața Liberă (Galați), Ziarul de Iași (Iași) și Vrancea24 (Vrancea).

La nivel european, rețeaua include partenerul EURACTIV.ro (parte a rețelei pan-europene EURACTIV, prezentă în 14 țări, cu sediul central la Bruxelles), la nivelul Republicii Moldova, report.md, și, la nivelul unei comunități de 5,6M de utilizatori în România și 1M în diaspora românească, HotNews.ro, prin platforma de dezbateri interactive, LIVE VIDEO #deladistanță.

Continuați lectură

Investigații

Nici pandemia nu oprește exploatările forestiere în județul Caraș-Severin! [VIDEO]

Publicat cu

pe

Activiștii ecologici trag un amplu semnal de alarmă cu privire la defrișările deșănțate ce au loc pe versanții din zona Văliug. Unde se taie la ras!

Zeci de cetățeni au filmat și postat de acolo imagini care dor orice iubitor de pădure și de oxigen, de aer curat! Iar comentariile celor ce privesc filmările sunt la fel de dure și agresive la adresa ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Costel Alexe.

Tăierile cu pricina au loc chiar pe lângă drumul județean Reșița-Văliug, iar comunitatea „Stop Defrișărilor” scrie că este o „exploatare forestieră CRIMINALĂ în pădurea statului administrată de Ocolul Silvic Văliug, Direcția Silvică Caraș-Severin din subordinea Romsilva. Ocolul Silvic este condus de silvicultorul Mihai Bona, politician în UNPR și prieten cu președintele Consiliului Județean Caraș Severin, Silviu Hurduzeu (PSD). Mihai Bona deși este cunoscut pentru încălcările repetate ale normelor silvice, continuă să conducă Ocolul Silvic Văliug pentru că este priceput la «înmulțire și împărțire»!”. Ceea ce scriu ecologiștii are logică ținând cont de faptul că Mihai Bona a și fost exclus din UNPR după ce șeful său de atunci, Ion Tabugan, i-a cerut să-l voteze pe Marcel Vela la președinția Consiliului Județean Caraș-Severin, dar Bona l-a votat pe Silviu Hurduzeu.

„Stop Defrișărilor” face și un adevărat inventar al neregulilor acestor exploatări silvice, care, spun ei, încalcă legea în foarte multe privințe:

„- Degradarea șanțului și a drumului DJ582 administrat de CJ Caraș Severin.
– constituirea rampei de încărcare pe marginea DJ582 punând în pericol circulația pe un drum public.
– trasee de scos apropiat neaprobate și realizate pe pantă mare.
– tragerea lemnelor prin cursul apei.
– ravenarea și distrugerea solului pe traseele de scos apropiat.
– tăierea ilegală a unor arbori de pe traseele de scos apropiat care nu erau justificate.
– subevaluarea unor arbori în timpul inventarierii în vederea întocmirii APV.
– vătămarea unor arbori de pe traseele de scos apropiat, în lipsa manșoanelor neaplicate.
– păstrarea carburanților, lubrifianților în spații neamenajate, poluând solul.
– Panoul de semnalizare a exploatării forestiere nu este lizibil.
– Rampa de încărcare și depozitul primar nu sunt marcate corespunzător”
.

Comunitatea „Stop Defrișărilor” are și cereri față de Costel Alexe, actualul ministru al Mediului: „îi solicităm public ministrului Costel Alexe să trimită Corpul de Control pentru verificarea exploatării forestiere și întreaga activitate a Ocolului Silvic Văliug. Îi solicităm Inspectorului Șef al Gărzii Forestiere Timiș să trimită URGENT un control făcut de comisarii necompromiși, abonați la agenții economici. Îi solicităm URGENT Gărzii Naționale de Mediu să trimită un control pentru aspectele de mediu. Menționăm că deținem numeroase fotografii și filmări cu neregulile existente pe care organele de control ar putea să nu le observe” scriu ecologiștii pe pagina de facebook «Stop Defrișărilor»”.

Se pare că și ministrul Alexe citește această pagină, căci are o postare în care pare că răspunde acestor solicitări: „suntem permanent pe teren și trebuie să ne asigurăm că, pe perioada stării de urgență, legislația silvică este respectată și pe căile rutiere nu se transportă lemn exploatat ilegal. Potrivit actului normativ publicat în această seară (sâmbătă n.r.), inspectorii Gărzilor Forestiere se vor alătura dispozitivelor de ordine publică și control rutier împreună cu echipajele Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării Naționale care controlează respectarea măsurilor de combatere a răspândirii COVID-19 pe întreg teritoriul țării, în vederea desfășurării activităților specifice pe linie de control silvic și controlului legalității transporturilor de masă lemnoasă. Chiar dacă mulți și-au imaginat că în vremuri de criză epidemiologică vigilența statului poate fi ușor înșelată, instituțiile noastre de control sunt la datorie, desfășurând acțiuni de prevenție și control în fond forestier, la depozite, pe drumurile forestiere și pe drumurile publice!”, a postat ministrul Costel Alexe pe contul său de Facebook.

Defrișări masive in drum spre Valiug !!! Hai sa stam in casa , ca sa ne lase altii fara paduri !!

Publicată de Dorian Miclosina pe Vineri, 3 aprilie 2020

Continuați lectură

Investigații

(I)REAL! „Nu avem echipament!”, strigă o asistentă de la Staționarul 3! [VIDEO]

Publicat cu

pe

Scene greu de conceput la Staționarul 3 al Spitalului Județean de Urgență din Reșița, după ce acesta a fost desemnat ca locație pentru pacienții bolnavi de COVID-19 din județ, până la pregătirea celui din Caransebeș!

O ambulanță cu o pacientă suspectă de infecție cu coronavirus a ajuns la Staționarul 3, personalul medical merge la portar și-i spune că au adus pacienta. Portarul le cere să o ducă sus, pe secție, pe scara de incendiu, dar oamenii refuză să urce. „Suntem de la UPU, trebuie să ne întoarcem la Urgențe, ne așteaptă alți pacienți!”, îi răspunde o femeie de pe ambulanță, cel mai probabil asistentă. Extrem de bine echipată ca protecție, cu costum special, mănuși, mască și vizieră specială, așa că doar după voce am reușit să-mi dau seama că este vorba despre o femeie.

Portarul se duce în cabina sa și sună, cerând asistentelor de pe secție să coboare să preia bolnava. După câteva minute, una dintre asistentele de pe secție iese pe geam și strigă către cei de la ambulanță să urce ei cu pacienta, că ele nu pot coborî după aceasta „Nu avem echipament (de protecție, n.r.), doamnă!”, strigă asistenta de la geam! „Păi, și atunci, cum intrați la ei?”, strigă de jos asistenta venită cu ambulanța.

Internare pe scara de incendiu

Cu toate insistențele, cei de pe ambulanță nu vor să urce cu pacienta, așa că iese doctorul Dumitru Secășan, echipat cu un simplu halat de protecție, mănuși și mască, adică mult mai slab decât cei de pe ambulanță, și îi întreabă pe aceștia dacă pacienta poate să meargă. Aceștia îi spun că da, așa că femeia este efectiv scoasă din ambulanță și pusă să urce singură, pe scara de incendiu, până pe secția unde urmează să fie carantinată.

Departe de hilarul situației, este șocant să auzi că tocmai la Staționarul 3, cel desemnat temporar să preia pacienții cu coronavirus, personalul medical nu are echipament de protecție! De altfel, personalul medical a mai tot tras semnale de alarmă, însă fie managerul Spitalului Județean, fie prefectul sau alte autorități tot insistau să ne explice că sunt echipamente de protecție, că nu avem de ce ne teme și că totul este în regulă. Cum ne-ar fi spus și acum, dacă nu i-am fi luat prin surprindere și nu am fi filmat această discuție…

Continuați lectură

Cele mai citite