Mociur, lumea de dincolo de râu (Partea a II-a)

După apariția primei părți a serialului „Mociur, lumea de dincolo de râu”, reacțiile venite din partea cititorilor reșițeni au fost foarte diferite.

Îngrijorări justificate

Dincolo de tonul acestora, uneori mai înțelegător, alteori mai acid, critic sau chiar revoltat, în fiecare din aceste reacții s-a simțit îngrijorarea că cineva, cu de la sine putere, dorește să le strice confortul, oricum afectat de grijile cotidiene, aducându-le ca vecini oameni certați cu legea, drogați, alcoolici, hoți sau, situația cea mai puțin nefericită, certați cu bunul simț. Din cauza unor aspecte legate de istoria acestui spațiu, ce a determinat un dramatic regres economic și social, zona Mociur este percepută, nu fără temei, ca fiind dominată de persoane care se încadrează, din punct de vedere al comportamentului, categoriilor sociale respective.

CITEȘTE ȘI: Mociur, lumea de dincolo de râu

Teama și dorința firească de protecție i-a determinat pe oameni să aibă o reacție de adversitate față de ideea relocării familiilor din Mociur în alte zone din Reșița, considerând că „toți” cei de acolo au un comportament necorespunzător unei societăți civilizate.

Oameni la care țin mult, și pe care-i respect, au simțit demersul meu ca pe o încercare de a le ignora temerile cu privire la acest aspect, dar și ca pe o încercare de a-i face pe „toți” locuitorii Mociurului mai frecventabili, ignorând evidențele și faptul că integrarea socială a acestora s-a dovedit, cel puțin până acum, a fi un eșec. Cu scuzele de rigoare pentru această impresie, fac precizarea că demersul meu nu urmărește acest aspect, ci doar prezentarea casei, a familiei și a sufletului unor oameni care sunt convins că merită să fie tratați cu mai multă încredere. Ceilalți nu intră în sfera mea de preocupări, recunoscând dreptul poliției de a se ocupa de cazurile respective!

Cele două fețe ale adevărului

Pentru că nu sunt politician și pentru că nu voi candida pe nici una din funcțiile care presupun adoptarea unui discurs asigurator de voturi, cum sugera cineva, am să-mi permit să tratez acest subiect cu maximă sinceritate, conform proiectelor ce vizează transformarea Mociurului într-un spațiu reprezentativ, de data asta pozitiv, pentru imaginea Reșiței, dar și conform experiențelor, credinței și valorilor personale, fără să fiu convins că această atitudine mă scutește de întrebarea: Dar dacă greșesc?

De aceea nu vreau să trag concluzii, ci doar să ne aplecăm împreună asupra situației și, fără patimă, fără să facem din această dezbatere un subiect de campanie electorală, să tragem împreună concluziile cele mai bune pentru Reșița și pentru viitorul acestui oraș.

Cred că, pentru a avea succes în căutarea acestor concluzii, trebuie să pornim de la identificarea celor două fețe ale adevărului privind componența populației din Mociur, care sunt foarte dificil de contestat.

În acest sens putem stabili un acord legat de faptul că populația din zona respectivă este una foarte pestriță, formată din persoane care muncesc din greu pentru a-și întreține familiile, care își plătesc taxele și impozitele la bugetul local sau cel de stat, care-și trimit copiii la școală și, ca fiecare dintre noi, doresc pentru copiii lor o viață cât mai bună.

Din cauza faptului că veniturile primite pentru munca prestată se învârt în jurul salariului minim pe economie, acești oameni nu au reușit să-și cumpere un apartament care să le asigure toate facilitățile necesare unei vieți civilizate. Dar spațiul în care locuiesc este întreținut decent, au încercat să facă din el un loc, cât de confortabil s-a putut, în care să-și odihnească trupul obosit de munca și de grijile vieții cotidiene. Pentru a nu fi judecat de o evaluare superficială și/sau subiectivă, mi-am propus să aduc în atenția dumneavoastră câteva exemple de acest fel… luate la întâmplare.

Ce-a de a doua față a adevărului privind populația din Mociur este într-adevăr una deloc plăcută, de natură să creeze îngrijorare, chiar teamă.  Și această realitate s-a creat în timp, pe fondul unei atitudini cel puțin relaxate a comunității (în special cea din Mociur), a administrațiilor ce s-au derulat pe la cârma orașului și, în primul rând, a organelor de ordine, față de fenomenul infracțional.

Capturarea no man’s land-ului

Un spațiu, tratat timp de cel puțin 20 ani ca fiind un fel de no man’s land (țara nimănui), s-a transformat în „raiul” unor indivizi care-și trăiesc viața într-un dispreț total față de oricare din regulile unei societăți civilizate. Și pentru că nimeni și nimic nu i-a deranjat, s-au adus unii pe alții și au pus stăpânire pe acel spațiu, nu prin număr, ci… prin tupeu, amenințări, scandaluri și prin activitățile infracționale desfășurate în zonă.

Încet, încet, spațiul muncitoresc de altă dată s-a transformat într-un puroi urât mirositor, al cărui iz se întinde dincolo de Mociur, riscând să pună stăpânire chiar pe întregul oraș. Majoritatea acestor indivizi nu au contracte pentru spațiile în care locuiesc, nu au documente care să le ateste identitatea, nu au familii, ei aparținând oricărui spațiu în care li se permite să trăiască astfel.

În Mociur, populația onestă și de bună credință a devenit prea slabă ca să-i poată elimina, poliția nu-i mai sperie, singurul lucru care-i sperie fiind civilizația. Personal, eu cred că, dacă dorim să facem din acest cartier unul frecventabil pentru toți reșițenii, trebuie să împingem civilizația în această zonă, iar cei certați cu legea și cu bunul simț vor fugi! Unde? Probabil că unii se vor întoarce prin pușcării iar alții vor pleca în alte zări, oriunde vor găsi un alt spațiu în care să-și poată instala centrul lor de comandă.

Este obligația asumată a administrației locale de a scapa cetățenii onești ai Mociurului, dar și pe cei din vecinătate, de abuzurile acestor indivizi, și nu o poate face decât transformând cartierul într-un loc civilizat.

Proiecte de transformare a Mociurului într-un spațiu ce va aduce valoare adăugată pentru Reșița

Urmare a unor preocupări ale actualei administrații, încununate de succes, în momentul de față există un proiect, dar și oportunitățile de finanțare necesare implementării acestuia, pentru ca acest obiectiv să fie împlinit. Proiectul se derulează în mai multe etape, pe care am să le dezvălui, pe rând, în următoarele articole.

După faza de proiectare, de căutare a partenerilor pentru investițiile de tip public-privat, după accesarea liniilor de finanțare nerambursabile care să rezolve problemele legate de locuire, de educație, sănătate, școală, conectivitatea zonei la servicii și la oraș, a venit timpul să fie pregătit terenul pentru începerea efectivă a lucrărilor pe proiectele de locuire, educație și accesibilitate. În fazele următoare se va trece la demolarea unuia din cămine, la un amplu proces de reabilitare a celuilalt cămin, reabilitarea școlii și a grădiniței din Mociur, drumurile de acces, etc.

Nevoia de responsabilitate socială și umană

Până atunci este responsabilitatea administrației să extragă din acel spațiu familiile și persoanele cărora nu li se pot reproșa actele reprobabile și vandalismul întâlnit în acel spațiu. Este o obligație față de viața onestă dusă de acești oameni, și față de copiii acestora, copii frumoși, inteligenți, cu pasiunile și aspirațiile lor. O parte din aceste familii (unele vor face obiectul prezentării în următoarele articole) se vor reîntoarce în spațiile ce vor fi reabilitate, iar pentru o altă parte se vor găsi locuințe cumpărate de pe piața liberă de către primărie, și închiriate acestora cu condiții stricte de întreținere civilizată. De altfel, toți cei care vor rămâne aici vor fi incluși într-un proiect de reinserție socială pe care îl voi prezenta în numărul următor. Acești pași, absolut necesari pentru a putea merge mai departe, includ și obligația administrației locale de a găsi soluții pentru ca oamenii, scoși din spațiile în care locuiau legal, să nu fie aruncți în stradă. Pentru ei mi-am asumat să „pledez”, și nu pentru nemernicii care au făcut coșmar din viața locuitorilor acestei zone.

Cu toții, inclusiv administrația orașului, vrem să fie eliminată această pată de pe obrazul Reșiței, dar, în același timp, trebuie să avem grijă de oamenii care merită să fie tratați cu respect! Și sunt mulți din aceștia! Din păcate, operând cu judecăți valorice globale, i-am lăsat prizonieri în acel spațiu pe care a pus stăpânire o mână de nemernici. Sunt convins că nimeni dintre noi nu dorește să călcăm în picioare familii care nu au decât vina că trăiesc acolo! Nu ar fi o atitudine umană, iar noi, în ciuda tuturor diferențelor de opinii, a preferințelor politice, a supărărilor, nu trebuie să uităm obligația de a ne comporta ca niște oameni.

Viața și problemele mociurenilor

În vizita făcută în Mociur, dincolo de bucuria găsirii unor familii normale, care pot locui fără probleme în oricare din blocurile și cartierele orașului, au mai fost câteva aspecte care mi-au făcut multă plăcere și care dovedesc că spiritul de solidaritate, omenia și credința sunt prezente în acel spațiu la fel ca în oricare loc din Reșița.

Decesul Domnicăi, în urma unui cancer galopant, a necesitat un efort de solidaritate care a evidențiat spiritul caritabil al acestor oameni! Împreună, de la mână la mână, au reușit să strângă o parte din banii necesari pentru înmormântare. Pe coridorul care mă ducea către locul în care locuia Ioan, împreună cu soția sa Aurica și cu cei doi copii Alex și Ionela, am întâlnit foarte multe persoane care purtau niște tricouri pe care era imprimată fotografia unui tânăr, alături de care scria „în veci nu te vom uita”. I-am întrebat ce reprezintă pentru ei această imagine și mi-au spus că este unul din vecinii lor, chiar rudă cu unii dintre ei, care a decedat într-un accident. Am discutat puțin despre condițiile accidentului, apoi am intrat în micuța garsonieră a lui Ioan, unde soția sa m-a servit imediat cu o cafea. Aurica lucrează ca și confecționeră pe Calea Timișorii, iar Ioan, care este de profesie tot croitor, lucrează de ani buni la Profi Clean, acolo unde spală mașinile și covoarele reșițenilor.

Au venit în Mociur în urmă cu peste 20 ani! Inițial au locuit pe Calea Caransebeșului, au strâns banii să-și cumpere garsoniera în care stăteau, evaluată la 2400 euro, numai că în ziua în care au mers cu banii li s-a spus că prețul a crescut la 3500 euro. Situație în care au fost nevoiți să părăsească locuința, retrăgându-se la Mociur, unde au găsit un spațiu liber, pe care l-au amenajat cât să poată locui în el. Ei apreciază că relația între vecini este foarte bună, dar că sunt și din cei care nu le dau pace deloc, poate 20%, iar din cauza lor au mari probleme cu liniștea, dar și cu diverse descinderi ale poliției, care, căutându-i pe aceștia, ia toate ușile la rând, situații în care copiii lor trec prin adevărate coșmaruri. Recunosc că DA, toată lumea este conectată ilegal la sursa de curent, dar ei ar prefera să plătească pentru a evita să trăiască mereu cu frica în sân! Numai că… nimeni nu dorește să le facă contract, în ciuda solicitărilor nenumărate, dovedite cu adrese scrise în acest sens. Acest lucru este valabil de peste 20 de ani.

Visurile unor copii maturi

În timp ce povesteam, savurându-mi cafeaua, i-am cunoscut și pe cei doi copii ai familiei.

Alex, un tânăr înalt și frumos, este pasionat de fotbal, pe care-l joacă în mod organizat, și este chiar foarte talentat! Știe însă că fotbalul nu poate fi o soluție pentru viitor, motiv pentru care s-a înscris la Școala Duală de la Colegiul Economic și învață meseria de ospătar. În acest sens îl ajută, pe lângă școală, și practica pe care o face la Casa Baraj, unde spune că a învățat foarte multe lucruri despre această meserie.

Frumușică foc și cu multă energie, Ionela, sora lui Alex, în vârstă de 6 ani, nu are nici o ezitare când spune că vrea să devină doctoriță! O atenționez că pentru o astfel de meserie trebuie să învețe foarte mult și să fie foarte ordonată, iar ea mă asigură că îi place foarte mult școala, unde este printre premianți.

Ioan, care este și administratorul blocului, îmi spune că dacă ar avea șansa unui petec de pământ s-ar încumeta să se apuce de construcția unei căsuțe pentru familia lui.

După aproximativ 45 minute plec de la această familie cu convingerea că oamenilor respectivi nu le va fi deloc dificil să adapteze într-un imobil decent, aflat în oricare loc din Reșița.

*    *    *    *    *

Vom reveni cu prezentarea unei alte familii și cu câteva precizări legate de acțiunile ce se au în vedere pentru incluziunea socială a acestor oameni.

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite